Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române a emis o comunicare oficială pentru a clarifica statutul termenului „supat”. Această intervenție vine ca răspuns la controversele apărute recent în mediul online, unde au existat dezbateri privind originea și validitatea acestui cuvânt. Specialiștii au subliniat că termenul este mult mai vechi decât actuala agitație desfășurată pe rețelele sociale.
Reprezentanții Institutului de Lingvistică au explicat faptul că „supat” nu reprezintă o invenție a DOOM3 și nici o noutate apărută în anul 2021. Cuvântul era deja prezent în DOOM2, ediția din 2005, fiind marcat cu indicația „pop.”, ceea ce înseamnă că aparține registrului popular. Deși termenul a devenit „popular” și în sensul de vizibilitate pe Facebook, acesta a existat mult înainte de era digitală.
Din punct de vedere gramatical, „supat” este un substantiv neutru care poate fi articulat sau folosit după o prepoziție. Specialiștii au oferit exemple de declinare, precum „un supat” sau „două supaturi”, și au precizat că se poate spune „în supat”. Această formă denumește spațiul dintre pat și dușmea, diferențiindu-se de construcția „sub pat”, unde „sub” este prepoziție și „pat” este substantiv.
Validitatea cuvântului este susținută de atestări din operele unor scriitori clasici și din folclor, conform Dicționarului (tezaur) al limbii române (DLR). Institutul a menționat că termenul este documentat prin exemple din scrierile lui Iordache Golescu, Negruzzi, Hogaș și Sadoveanu. De asemenea, procesul de formare prin unirea unei prepoziții cu un substantiv este un tipar recunoscut în limba română, similar cu termenul „subsol”.
În ceea ce privește propunerile noi de pe internet, precum „sumasă”, „suscaun” sau „sufarfurie”, specialiștii au apreciat creativitatea utilizatorilor. Totuși, au subliniat că pentru a fi acceptate într-un dicționar, glumele nu sunt suficiente. Un cuvânt are nevoie de uz constant, de o răspândire reală și de atestări clare în limbaj pentru a fi integrat oficial în vocabularul limbii române.
În limba română, procesul de formare a substantivelor prin fuziunea unor elemente precum prepozițiile este un fenomen lingvistic vechi. Acest mecanism a generat termeni precum „acasă”, „degrabă” sau „deodată”, care au devenit parte integrantă a limbajului vorbit și scris. Astfel, cuvinte precum „supat” se încadrează în structurile gramaticale deja stabilite de mult timp în cadrul limbii.