Un incendiu de amploare afectează în prezent Parcul Național Domogled - Valea Cernei, după ce flăcările au cuprins o suprafață de 423 de hectare de fond forestier. Fenomenul a izbucnit pe data de 9 august 2026, într-o zonă stâncoasă a parcului, din cauze naturale. Din cauza accidentării terenului, focul s-a extins cu rapiditate, fiind extrem de dificil de controlat în zonele inaccesibile prin mijloacele terestre convenționale.
Pentru combaterea flăcărilor, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a coordonat o operațiune complexă de transport. La ora 8:30, echipele de intervenție s-au reunit pe terenul de fotbal din stațiunea Băile Herculane, punct de unde au fost direcționate către zonele afectate. Transportul personalului și al echipamentelor către punctele inaccesibile s-a realizat cu ajutorul unui elicopter, pentru a putea ajunge rapid în zonele unde focul este cel mai intens.
Operațiunea de stingere implică un număr considerabil de specialiști mobilizați din diverse unități. În teren se află 42 de angajați ai Romsilva, proveniți din cadrul ocolelor silvice Băile Herculane, Mehadia, Nera, Bozovici și Berzasca, sub coordonarea Direcției Silvice Caraș-Severin. Aceștia sunt sprijiniți de 50 de pompieri militari, șapte rangeri ai Parcului Național Domogled - Valea Cernei, cinci pompieri voluntari, trei salvamontiști și șase voluntari civili.
Condițiile de lucru sunt extrem de periculoase pentru echipele de intervenție din zona parcului național. Intervenția este limitată de terenul accidentat și de riscul iminent de accidente cauzate de căderea arborilor uscați care sunt cuprinși de flăcări. În plus, dislocarea bolovanilor de calcar reprezintă o problemă majoră, deoarece aceștia au ajuns pe DN 67 D, blocând complet traficul pe acest drum.
Factorii care au accelerat propagarea focului includ prezența unor zone cu rășinoase, inclusiv pin negru de Banat, pe lângă cantitățile mari de lemn mort și litieră uscată. Aceste elemente naturale au facilitat extinderea rapidă a incendiului pe fondul terenului accidentat. Chiar dacă numărul efectivelor de intervenție a fost suplimentat, dificultățile logistice și pericolele specifice zonei stâncoase rămân bariere semnificative în procesul de stingere.
Incendiile de vegetație în zonele montane reprezintă o provocare constantă pentru autoritățile române, având în vedere topografia dificilă a zonelor protejate. Aceste evenimente necesită adesea utilizarea tehnologiilor aeriene pentru a suplimenta efortul echipelor de la sol. Gestionarea acestor crize de mediu implică o coordonare strictă între serviciile de silvicultură și unitățile de pompieri pentru a minimiza pierderile de biodiversitate.