Jurnalistul Daniel Dale, care a monitorizat discursul lui Donald Trump timp de zece ani, a publicat o analiză prin care descrie impactul afirmațiilor sale asupra spațiului public. Această retrospectivă evidențiază modul în care volumul și varietatea declarațiilor false sau înșelătoare au creat o provocare fără precedent atât pentru instituțiile presei, cât și pentru publicul american. Daniel Dale a început acest proiect de verificare a faptelor în perioada în care Trump era candidat la președinția Statelor Unite.
Proiectul de monitorizare a început în urmă cu un deceniu, când Daniel Dale lucra pentru Toronto Star. Inițial, jurnalistul a considerat că va fi un proiect de scurtă durată, însă realitatea politică a fost diferită. În septembrie 2016, el înregistrase deja peste 8.500 de afirmații false ale lui Trump. După patru ani de încercări de a verifica practic fiecare declarație, jurnalistul a fost nevoit să renunțe la acest proiect de monitorizare constantă din cauza volumului imens de date.
Concluzia centrală a analizei este că nicio altă figură politică de la Washington nu manifestă un astfel de comportament. Daniel Dale menționează că, deși politicieni precum Joe Biden, JD Vance sau secretarii de cabinet pot minți uneori, nicio persoană nu o face la fel de constant sau de evident ca Donald Trump. Jurnalistul observă că intensitatea afirmațiilor false crește în momentele de dificultate politică, precum alegerile intermediare din 2018, scandalul Ucraina din 2019 sau pandemia de COVID-19.
Daniel Dale identifică tipare specifice în comunicarea președintelui, inclusiv utilizarea unor povești despre persoane care i s-ar fi adresat cu „sir” sau care ar fi plâns în fața sa. De asemenea, cifrele prezentate de Trump privind inflația, prețul benzinei sau dimensiunea mulțimilor nu ar trebui acceptate automat. Jurnalistul notează că Trump nu inventează întotdeauna totul, ci promovează adesea teorii ale conspirației sau informații neverificate provenite de la alte surse.
Presa se confruntă cu o problemă de gestionare a acestui flux informațional, care poate deveni un zgomot de fundal. Daniel Dale compară situația cu o formă de „denial-of-service” informațional, unde volumul prea mare de afirmații împiedică verificarea eficientă a tuturor celor emise. Uneori, instituțiile media nu reușesc să explice suficient de clar că o afirmație este falsă, relatând informația fără a o contesta explicit, ceea ce duce la pierderea relevanței știrilor de acest tip.
Impactul acestor declarații depășește sfera jurnalistică, afectând stabilitatea democrației americane. Daniel Dale subliniază că minciunile despre alegerile din 2020 au contribuit la revolta de la Capitoliu, iar minimizarea pandemiei de COVID-19 a avut consecințe fatale. Deși procesul de fact-checking nu a eliminat complet informația falsă, acesta rămâne un instrument necesar pentru o parte semnificativă a publicului care caută adevărul în dezbaterile publice.