Numărul execuțiilor documentate la nivel global a înregistrat o creștere de aproximativ 78% în anul 2025 față de perioada precedentă. Conform datelor furnizate de Amnesty International, cel puțin 2.707 persoane au fost executate în 17 țări, comparativ cu un total de 1.518 execuții raportate în 2024. Această evoluție statistică a fost prezentată de instituțiile europene cu ocazia Zilei europene și mondiale împotriva pedepsei cu moartea, marcată pe 10 octombrie.
Cifra de 2.707 execuții nu reprezintă un bilanț complet al tuturor decesilor cauzate de pedeapsa capitală la nivel mondial. China este exclusă din acest calcul deoarece informațiile privind execuțiile de acolo sunt secretizate, ceea ce împiedică stabilirea unui număr verificabil de către organizațiile pentru drepturile omului. Creșterea de 78% trebuie interpretată strict ca o evoluție a numărului de execuții care pot fi documentate oficial, nu ca o măsurătoare totală a fenomenului global.
Majoritatea execuțiilor documentate sunt concentrate într-un număr foarte restrâns de state, ceea ce explică paradoxul dintre abolirea legislativă și creșterea numărului de decese. Iranul a înregistrat 2.159 de execuții, iar Arabia Saudită a raportat 356 de cazuri în cursul anului 2025. Aceste două țări reprezintă cea mai mare parte a totalului documentat, demonstrând că, deși mai multe state elimină pedeapsa din codul penal, cele care o păstrează o aplică mult mai intens.
În paralel cu creșterea numărului de execuții, tendința legislativă globală continuă să se îndrepte spre eliminarea pedepsei capitale. Numărul statelor care au abolit pedeapsa cu moartea pentru toate infracțiunile a ajuns la 114, după decizia adoptată de Liban în august 2026. Libanul a trecut de la un moratoriu de facto, prin care nu mai efectua execuții din 2004, la o abolire juridică completă, care include și efect asupra condamnărilor deja existente.
Mounir Satouri, președintele Subcomisiei pentru drepturile omului din Parlamentul European, a avertizat că nivelul execuțiilor din 2025 este cel mai ridicat din 1981. Acesta a subliniat riscurile utilizării pedepsei capitale pentru infracțiuni legate de droguri sau împotriva persoanelor urmărite pentru activitatea politică și civică. UE și Consiliul Europei solicită statelor care încă aplică pedeapsa capitală să introducă moratorii și să comute sentințele ca pași necesari către abolirea universală.
Distincția dintre moratoriu și abolire rămâne un punct critic în cadrul juridic internațional. Un moratoriu reprezintă doar o suspendare temporară a aplicării pedepsei fără a modifica legislația, ceea ce poate permite reluarea execuțiilor la o schimbare politică. Abolirea legislativă, însă, elimină complet baza juridică a pedepsei, oferind o protecție mult mai stabilă persoanelor condamnate și prevenind revenirea la aplicarea capitală.