Italia traversează o perioadă de instabilitate socială majoră, fiind paralizată de o grevă generală și de proteste de stradă care au acoperit peste 50 de orașe din țară. O mobilizare națională de amploare, coordonată de sindicatul Unione Sindicale di Base (USB) împreună cu alte organizații sindicale, a reunit zeci de mii de studenți, profesori, muncitori și activiști. Conform estimărilor organizatorilor, numărul total al manifestanților care au ieșit pe străzile întregii țări tinde spre un milion de persoane.
Principalele motive ale nemulțumirii cetățenilor vizează scumpirea accelerată a alimentelor, a chiriilor și a utilităților. Tinerii manifestanți au subliniat faptul că viitorul lor este blocat de contracte precare și salarii mizere, contestând în același timp politicile executivului condus de Giorgia Meloni. Protestatarii au condamnat investițiile masive în înzestrările armatei, solicitând în schimb protecție socială și creșteri salariale, sub sloganul „Lăsați armele, măriți salariile!”.
La Roma, tensiunile au escaladat semnificativ, în orașul unde aproximativ 100.000 de persoane au participat la grevă. Un grup de manifestanți s-a desprins de marșul principal și a atacat cordoanele de poliție cu pietre, sticle și petarde în apropierea Ministerului Educației. Pe Via Claudia, în zona Colosseumului, au fost raportate incidente cu utilizarea cocktailurilor Molotov și incendierea coșurilor de gunoi, iar la finalul marșurilor, grupuri de oameni au instalat corturi de protest pe Via dei Fori Imperiali.
În Torino, unde s-au adunat în jur de 50.000 de protestatari, fermierii s-au alăturat manifestațiilor prin descărcarea de bălegar pe străzi, chiar în fața sediului primăriei. Forțele de ordine au utilizat tunuri cu apă pentru a îndepărta mulțimea de la cordoanele de carabinieri, operațiune în timpul căreia șapte ofițeri de poliție au suferit răni minore, tăieturi și vânătăi. În Milano și Bologna, deși protestele au fost descrise ca fiind pașnice, coloanele uriașe de manifestanți au blocat complet traficul auto pe șoselele de centură, numite Tangenziale.
În porturile comerciale din Napoli și Genova, manifestanții au organizat ocupații simbolice ale zonelor portuare. La Genova, peste 10.000 de oameni au ieșit pe străzi pentru a protesta împotriva economiei de război și a costului ridicat al vieții. La Napoli, protestatarii au intrat prin poarta Bausan și au ieșit prin poarta Sant’Erasmo, fără a provoca perturbări majore în centrul maritim al capitalei Campaniei, deși au strigat îndemnuri pentru ocuparea întregului port.
Aceste manifestări de amploare reflectă o tensiune socială profundă în Italia, unde presiunea economică asupra gospodăriilor este accentuată de inflația și de prioritățile bugetare ale guvernării. Mobilizările coordonate de sindicate precum USB arată o capacitate de organizare a forțelor de muncă în fața unor decizii politice care vizează securitatea militară în detrimentul cheltuielilor pentru educație și securitate socială, teme centrale pentru populația activă.