O mișcare studențească fără lideri politici a reușit să încheie perioada de 14 ani de dominație politică a lui Aleksandar Vucic în Serbia. Fenomenul, care a început prin proteste în campusuri universitare, s-a transformat rapid într-o mișcare națională împotriva corupției și a neglijenței guvernului. Rezultatul acestui efort social a fost un vot care a funcționat ca un referendum privind viitorul țării, erodând sprijinul pentru Partidul Progresist Sârb (SNS).
Scânteia care a declanșat protestele masive a fost tragedia de la Novi Sad, survenită la 1 noiembrie 2024. În acea zi, acoperișul de beton al unei gara s-a prăbușit, provocând moartea a 16 persoane. Evenimentul a fost perceput de societate ca un simbol al corupției generalizate, criticii asociind renovarea defectuoasă a gării cu implicarea președintelui în proiect. Această tragedie a transformat marșurile studențești într-o campanie națională care a inclus fermieri, actori și judecători.
Mișcarea „Lista Studenților – Studenții Câștigă” a prezentat candidați pentru toate cele 250 de locuri din parlament, deși niciun student nu a fost inclus pe listă. Această decizie calculată a fost luată pentru a evita votarea unor persoane fără experiență de viață. Printre cei aleși se numără figuri precum fostul guvernator al Băncii Naționale a Serbiei, Dejan Šoškić, actorul Tihomir Stanić sau fostul star al baschetului Dejan Bodiroga. Acești reprezentanți vor trebui să implementeze un program de 11 puncte.
Programul propus de mișcare vizează eradicarea corupției prin crearea unei unități de poliție specializate și epurarea funcționarilor din Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, studenții solicită reformarea peisajului mediatic și eliberarea postului public de televiziune de sub controlul politic. Un alt punct major este oprirea recrutării persoanelor loiale partidelor politice pentru conducerea întreprinderilor publice. Această strategie urmărește transformarea luptei de pe străzi într-o luptă instituțională bazată pe statul de drept.
În urma victoriei, Aleksandar Vucic a făcut acuzații nefondate, susținând că mișcarea ar fi avut sprijinul unor țări europene și al statului profund american. Deși a recunoscut rezultatul, el a declarat că studenții au distrus doi ani din viața Serbiei și că vor fi învinși rapid. Totuși, atmosfera din orașe precum Belgrad, Novi Sad și Niš a fost una de euforie, marcând dispariția taberei pro-Vučić din Parcul Pionierilor prin dărâmarea gardurilor metalice.
Evoluția politică din Serbia reflectă o tendință de schimb social declanșată de evenimente traumatice care afectează siguranța publică. În contextul regional, aceste schimbări de regim prin mobilizare civică pot influența stabilitatea politică din Balcani. Mișcarea studențească a demonstrat că organizarea adecvată a elanului emoțional poate schimba structura puterii, chiar și în fața unui regim consolidat de peste un deceniu.