O mișcare studențească din Serbia, formată în urma unei tragedii care a ucis 16 persoane, a evoluat rapid într-o forță politică capabilă să provoace guvernarea actuală. Totul a luat amplu la 1 noiembrie 2024, când o copertină de beton s-a prăbușit la gara din Novi Sad, eveniment care a devenit un simbol al neglijenței administrative și al corupției. Această mobilizare a început prin blocaje de străzi și s-a extins rapid la nivel național.
Protestele au reușit să adune sprijin din partea unor categorii diverse ale societății, incluzând profesori, judecători, actori și fermieri. În martie 2025, Belgradul a găzduit una dintre cele mai mari manifestații antiguvernamentale din istoria țării, sub presiunea continuă a cetățenilor. Această escaladare a forțat demisia premierului de atunci, în ianuarie 2025, marcând un punct de cotitură în modul în care studenții s-au organizat prin structuri locale pentru a participa la competiția electorală.
Mișcarea intitulată „Lista Studenților - Studenții Câștigă” a ales o strategie de recrutare a unor candidați din afara nucleului universitar, pentru a atrage un electorat mai larg. Printre persoanele susținute se numără fostul guvernator al Băncii Naționale a Serbiei, Dejan Šoškić, actorul Tihomir Stanić și fostul baschetbalist Dejan Bodiroga. Deși studenții nu au candidat în propriul nume, ei au susținut aceste figuri cu scopul de a introduce oameni capabili să implementeze schimbările propuse în instituții.
Programul electoral al acestui grup se concentrează pe combaterea corupției, investigarea persoanelor suspecte și reformarea sistemului media public. Studenții solicită, de asemenea, oprirea numirilor politice în conducerea întreprinderilor de stat și introducerea unor criterii de responsabilitate în administrația publică. Această mișcare pune sub semnul întrebării dominația Partidului Progresist Sârb (SNS), formatiunea asociată cu Aleksandar Vučić, care controlează scena politică sârbă de peste un deceniu.
Aleksandar Vučić a criticat mișcarea, susținând că protestele au afectat țara, în timp ce susținătorii studenților afirmă că lupta pentru responsabilitate publică trebuie mutată din stradă în interiorul instituțiilor. Scrutinul este perceput ca un referendum asupra direcției țării, testând capacitatea coaliției eterogene de a menține unitatea după încheierea mobilizării stradale. Obiectivul lor final este transformarea energiei protestelor într-o schimbare durabilă a sistemului politic sârb.
În contextul instabilității politice din regiune, Serbia traversează o perioadă de transformare socială profundă, unde nemulțumirea publică a trecut de la reacția emoțională la o organizare structurală. Această evoluție reflectă o tensiune crescută între instituțiile de stat și o societate civilă care cere transparență și stat de drept, într-un moment în care structurile de putere tradiționale sunt puse la încercare de noi actori politici.