Prăbușirea politică a regimului condus de Aleksandar Vucici în Serbia a fost declanșată de o tragedie teribilă survenită la gara Novi Sad. Pe 1 noiembrie 2024, un acoperiș de beton de 150 de tone s-a prăbușit, provocând moartea a șaisprezece persoane, dintre care mulți erau tineri sub 30 de ani, inclusiv o copilă de șase ani. Acest eveniment a transformat frustrarea socială într-o mișcare de protest amplă, forțându-l pe Aleksandar Vucici să demisioneze duminică și să convoace alegeri anticipate pentru luna viitoare.
Investigațiile și mărturiile au scos la iveală faptul că renovarea gării a fost marcată de o corupție sistemică extremă. Deși bugetul inițial al proiectului era de 3,5 milioane de euro, costul final a ajuns la 16 milioane de euro. Zoran Djajici, un inginer geolog care a oferit consultanță proiectului, a explicat că renovarea a fost fragmentată către aproximativ 200 de companii. Acest lanț de subcontractanți a permis adăugarea unor comisioane care au gonit prețul, transformând lucrări de 50 de euro în costuri de 200 de euro.
Zoran Djajici a avertizat oficial că structura nu era sigură încă din martie 2023, însă solicitările de a îndepărta blocurile mari de pe fațadă au fost ignorate. Subcontractorul a refuzat intervenția pentru că ar fi implicat costuri suplimentare, deși elementele erau susținute de cabluri metalice ruginite. După prăbușire, Aleksandar Vucici a susținut că acoperișul nu fusese atins în timpul renovării, o afirmație care a fost demontată de rapoartele tehnice ale inginerului, alimentând furia publicului.
Protestele au fost conduse în principal de studenți, însă regimul a reacționat prin metode represive și violente. Un exemplu marcat este cazul studentei Ana Vucak, care a fost agredată cu bâte de baseball de către patru tineri, suferind fracturi la maxilar. În mod controversat, Aleksandar Vucici a numit agresorii „eroi” și le-a acordat grațiere prezidențiale în timpul procesului, fapt ce a dus la intenția avocatului Vladimir Beljanski de a contesta deciziile la Curtea Europeană a Dreptelor Omului.
Multe familii ale victimelor au ales să rămână în fruntea luptei pentru dreptate, precum Dijana Hrka, mama defunctului Stefan. Aceasta a organizat o grevă de foi de 16 zile în fața Parlamentului din Belgrad pentru a cere alegeri și eliberarea studenților închiși. Deși primește amenințări cu moartea, Dijana Hrka refuză să accepte orice monument construit de guvern pentru victime, considerând că oficialii care au permis tragedia nu au dreptul de a construi astfel de memoriale.
În Serbia, procesele de justiție legate de corupția în proiectele de infrastructură și responsabilitatea oficialilor pentru accidente majore sunt adesea marcate de blocaje juridice. În cazul de la Novi Sad, deși un ministru și alți înalți oficiali au fost puși sub acuzare, procesul nu a început încă. Alegătorii vor decide viitorul țării pe 25 octombrie, într-un context în care corupția a fost identificată ca fiind cauza directă a pierderii de vieți omenești.