O val de nemulțumire afectează numeroase orașe europene, de la Paris și Milano până la Madrid sau Lisabona, în urma protestelor organizate de tinerii din Generația Z. Această categorie de cetățeni manifestă împotriva dificultăților de acces la locuințe, a salariilor insuficiente și a unui sistem educațional care nu mai garantează stabilitatea financiară. Mobilizarea socială este alimentată de o stare de nesiguranță economică profundă, în care viitorul este perceput ca o amenințare constantă.
În Albania, manifestațiile de la Tirana au vizat cererea de demisie pentru premierul Edi Rama și solicitarea unor resurse suplimentare pentru universități. Protestele locale au fost marcate de nemulțumiri legate de corupție și de un proiect imobiliar controversat, asociat cu familia Trump, situat într-o zonă naturală protejată. Această situație demonstrează cum problemele de guvernare se împletesc cu revendicările specifice tinerilor din regiune.
În Belgia, studenții și profesorii s-au mobilizat la Bruxelles și Liège din cauza schimbărilor în sistemul educațional. Nemulțumirile vizează majorarea taxelor de înscriere și creșterea volumului de muncă pentru cadrele didactice, fără o îmbunătățire a condițiilor de lucru. Această criză a educației este considerată de specialiști ca fiind una care mocnește de ani de zile, afectând capacitatea tinerilor de a concura pe piața muncii.
Problema locuințelor reprezintă motorul principal al protestelor în Spania și Portugalia, unde chiriile și prețurile proprietăților au crescut masiv. La Madrid, tinerii au instalat corturi în piața Puerta del Sol, iar la Lisabona, manifestanții au ocupat zona din apropierea coloanei lui Petru al IV-lea, în piața Rossio. Presiunea turismului asupra pieței imobiliare îi împiedică pe mulți tineri să obțină independența financiară sau să se desprindă de familia de origine.
Politologul Jean-François Bayart subliniază că aceste mișcări sunt rezultatul reducerilor drastice ale cheltuielilor publice din ultimele decenii. El explică faptul că problemele structurale, precum clădirile degradate sau dependența de distribuțiile de alimente, au ajuns la un punct critic. De asemenea, izolarea impusă de restricțiile din timpul pandemiei de COVID-19 a afectat procesul de formare psihologică al unei generații care are nevoie de interacțiune socială.
Această criză socială reflectă o ruptură între așteptările societății și realitatea economică a celor născuți între 1997 și 2010. Generația Z a ajuns la maturitate într-o perioadă marcată de crize financiare, pandemie și conflicte, ceea ce a dus la stagnarea veniturilor reale. Această instabilitate constantă alimentează sentimentul că efortul personal și educația nu mai pot asigura progresul sau un nivel de trai comparabil cu cel al părinților.