Atacurile asupra navelor din Strâmtoarea Hormuz, conduse de o facțiune radicală din interiorul regimului iranian, au eșuat eforturile de stabilizare a relațiilor cu Statele Unite. Evenimentul, care a vizat nave comerciale, a fost orchestrat pentru a pune capăt procesului de negociere și a compromite perspectivele de pace. Această acțiune a fost desfășturată fără cunoștința președintelui Masoud Pezeshkian sau a Consiliului Suprem de Securitate Națională, provocând o criză de autoritate în Teheran.
Președintele Masoud Pezeshkian a reacționat dur după ce forțele iraniene au atacat trei nave, inclusiv un tanker qatarez de GNL, în urma unei decizii luate de o facțiune extremistă. Acesta l-a contactat pe generalul Ahmad Vahidi, comandantul-șef al Gărzilor Revoluționare, pentru a cere explicații, după ce atacurile au beenit evenimentul. Vahidi a susținut că nu a autorizat operațiunea, indicând faptul că decizia a fost luată pe cont propriu de grupări care urmăreau să sabajeze acordul de pace cu Donald Trump.
Investigațiile interne au pus accent pe rolul lui Hossein Taeb, un influent maestru al spionajului, care ar fi orchestrat atacul pentru a influența noul lider suprem, Mojtaba Khamenei. Taeb, care conduce miliția Basij, ar fi conving ability pe noul lider că încheierea războiului cu Statele Unite reprezintă o greșeală strategică. Această strategie de escaladare a fost susținută și de generalul Seyyed Majid Mousavi, comandantul Forței Aerocosmice a Gărzilor, care a avertizat anterior că orice acțiune americană va primi răspunsuri extinse.
Impactul economic al acestor evenimente este masiv, traficul de mărfuri prin strâmtoarea Hormuz scăzând drastic de la aproximativ 125 de nave la doar patru nave într-o singură zi. În contextul tensiunilor, prețul petrolului Brent a fost afectat, depășind pragul de 105 dolari. Pe lângă atacurile asupra navelor, s-au înregistrat și incidente precum avarierea petrolierului El Gaia lângă insula Hengam, evidențiind vulnerabilitatea rutelor comerciale în fața instabilității politice din regiune.
Figura centrală în acest vid de autoritate este noul lider suprem, Mojtaba Khamenei, a cărui prezență publică este aproape inexistentă de la preluarea funcției în martie. Există suspiciuni privind autenticitatea mesajelor sale, existând chiar și raportări despre utilizarea tehnologiei de inteligență artificială pentru a simula prezența acestuia. Această lipsă de comunicare directă și utilizarea unor metode de comunicare indirecte au creat un spațiu în care deciziile tactice ale comandanților din teren au putut înlocui deciziile politice de la nivel înalt.
Regimul iranian a încercat să prezinte o narațiune oficială în care Washingtonul ar fi încălcat acordul prin neoprirea atacurilor Israelului asupra Hezbollahului. Totuși, evenimentele din strâmtoarea Hormuz și tensiunile din Yemen confirmă o strategie de presiune simultană asupra punctelor de strangulare maritime. Această arhitectură de comandare fragmentată, unde facțiuni precum cea a lui Hossein Taeb pot acționa independent, rămâne un factor de risc major pentru stabilitatea economică și securitatea regională.