Un val de proteste organizate de Generația Z afectează numeroase țări europene, inclusiv Franța, Italia, Belgia și Albania. Manifestanții își exprimă furia prin sloganuri împotriva conducătorilor, invocând o lipsă de ascultare din partea autorităților. Aceste demonstrații sunt alimentate de o serie de probleme structurale, precum costul vieții ridicat, starea precară a instituțiilor de învățământ și percepția unei corupții generalizate în sistemele politice și sociale din regiune.
În Serbia, mișcarea studențească a reușit un rezultat politic major, contribuind la înlăturarea de la putere a liderului Aleksandar Vucic în urma alegerilor. Această schimbare a avut loc după aproape doi ani de manifestări constante împotriva autoritarismului și a corupției. În timp ce în alte capitale europene protestele sunt încă în desfășurare, studenții din Serbia au declarat că simt un sentiment de libertate și victorie, trecând acum de la faza de protest la asumarea responsabilității.
În Italia, tinerii denunță o realitate educațională dificilă, marcată de lipsa profesorilor și de clădiri școlare degradate. Studenții din Milano subliniază că viitorul lor este amenințat de perspectivele unor locuri de muncă prost plătită și de costurile exorbitante ale locuințelor. Această stare de fapt creează un sentiment de incapacitate de a mai putea visa sau de a-și imagina un viitor stabil în propriile țări, din cauza lipsei de oportunități economice reale.
În Franța, tensiunile au dus la episoade de violență, cu mii de magazine distruse sau jefuite în ultimele săptămâni, provocând intervenții ale poliției cu grenade asomatoare și tunuri de apă. Problemele financiare sunt accentuate de faptul că pensiile reprezintă cea mai mare cheltuială publică, atingând 14% din producția economică. În același timp, raportul guvernului francez indică faptul că bugetul Ministerului Educației este afectat, deoarece 32% din fondurile acestuia au fost alocate pensiilor.
Situația este similară și în Albania, unde studenții protestează în Tirana și în alte orașe împotriva guvernului condus de Edi Rama. Nemulțumirile vizează lipsa locurilor de muncă și standardele scăzute ale învățământului, dar și corupția care împiedică ascensiunea celor talentate. Tinerii din Albania susțin că, în absența unei schimbări, singura opțiune rămâne emigrarea, deoarece relațiile politice tind să învingă meritocrația în procesul de angajare.
La nivel european, presiunea economică este vizibilă în datele oficiale, unde costul vieții este o preocupare pentru 40% dintre tinerii cu vârste între 16 și 30 de ani. În 2025, riscul de sărăcie sau de excluziune socială a fost de 26,3% pentru persoanele cu vârste între 18 și 24 de ani. Această realitate socială marchează o diferență semnificativă față de grupul vârstnic de peste 65 de ani, care înregistrează cel mai scăzut risc de excluziune, la 18,8%.