Statele Unite au deportat peste 25.000 de persoane către țări cu care acestea nu aveau nicio legătură, în baza unor acorduri semnate de administrația Trump. Această strategie a fost implementată prin intermediul unor înțelegeri financiare menite să faciliteze transferul migranților către state terțe. Washingtonul a alocat un buget de 410 milioane de dolari pentru aceste operațiuni, fonduri care au fost direcționate către guvernele primitoare și către diverse organizații internaționale.
Conform datelor furnizate de Forbidden Stories, până la data de 31 august 2026, cel puțin 25.447 de persoane au fost trimise în țări terțe. Din acest număr, aproximativ 20.000 de persoane au ajuns în Mexic, în timp ce restul au fost deportate în alte 27 de state localizate în America Latină, Africa și regiunea Pacific. Administrația Trump a decis extinderea acestei politici după ianuarie 2025, aplicând măsura în special în situațiile în care migranții nu puteau fi trimiși legal în țările lor de origine.
Negocierile pentru aceste acorduri au fost gestionate în principal de Office of Remigration, o structură creată în cadrul Departamentului de Stat în mai 2025. Investigația arată că 49 dintre cele 54 de țări africane au fost contactate pentru astfel de înțelegeri. În acest context, o investigație AFP a evidențiat faptul că Washingtonul a utilizat inclusiv restricții de viză în relația cu anumite state africane pentru a le determina să accepte persoanele deportate din SUA.
Unele acorduri implică plăți directe către guvernele care acceptă migranții. De exemplu, Palau a acceptat să primească până la 75 de persoane în schimbul sumei de 7,5 milioane de dolari, deși până în prezent au fost trimise doar trei persoane. În Eswatini au ajuns 32 de persoane în urma unui acord de peste cinci milioane de dolari. Din totalul de 410 milioane de dolari prevăzut, 81 de milioane de dolari erau destinate guvernelor semnatare, restul fiind repartizat către alte entități.
Din perspectiva organizațiilor internaționale, fondurile sunt gestionate conform mandatelor specifice. Peste 178 de milioane de dolari urmau să fie direcționați către Organizația Internațională pentru Migrație, iar 123 de milioane de dolari către UNHCR. Deși UNHCR a precizat că nu face parte din acordurile bilaterale, fondurile americane sunt folosite pentru a facilita întoarcerea voluntară a refugiaților. Un purtător de cuvânt al Organizației Internaționale pentru Migrație a declarat că implicarea lor este justificată dacă îmbunătățește viața migranților.
Avocații avertizează că această practică îi plasează pe unii migranți într-un „vid juridic”. Aceștia sunt ținuți fără nicio acuzație în state cu care nu au nicio legătură și unde drepturile lor sunt extrem de limitate. Această situație apare ca urmare a utilizării unor mecanisme de presiune și a unor acorduri financiare care prioritizează transferul rapid al persoanelor deportate în detrimentul proceselor juridice standard de repatriere.