Evoluția fotbalului românesc sub coordonarea lui Hagi este privită printr-o lentilă critică, având în vedere discrepanța dintre faima trecută a jucătorului și realitatea actuală a antrenorului. Generația de copii care urmărește astăzi competiții de top precum Champions League nu mai are nicio legătură emoțională cu performanțele din perioada Mondialului din 1994. Pentru acești tineri, imaginea lui Hagi este definită de prezentul echipei naționale și de rolul său de părinte al lui Ianis.
Copiii de astăzi consumă fotbal de înaltă clasă în mod constant, vizionând driblinguri și stadioane pline în timp real pe televiziune. Această expunere la fotbalul mare face ca amintirile despre golurile marcate de Hagi în trecut să fie irelevante pentru ei. Nu mai există interes pentru filmări vechi de pe suporturi VHS, deoarece noua generație preferă eroii contemporani care își construiesc legenda în fața ochilor lor, nu prin povești de glorie de acum trei decenii.
O problemă majoră identificată este riscul ca Hagi să afecteze viitorul fotbalului românesc prin deciziile sale de antrenor. Există observații privind condițiile mizere și terenurile prăfuite pe care le întâmpină juniorii care stau pe banca echipei sale. În acest context, se ridică semne de întrebare despre meritocrația din cadrul selecțiilor, în special când fiul antrenorului ocupă un loc în prima echipă, în timp ce alți tineri talentați rămân pe margine.
Situația creează un precedent periculos în care numele și statutul pot prevala asupra valorii tehnice reale a unui jucător. Dacă tinerii observă că succesul depinde de pile sau de legături familiale, mesajul despre munca și lupta pentru fiecare minut de joc este anulat. Această percepție poate duce la demotivarea celor care vor să se lupte pentru poziții prin efort propriu, afectând astfel structura competitivă a sportului național.
Legenda unui sportiv nu poate fi impusă unei generații care nu a fost martoră la faptele sale de glorie. Hagi nu poate cere admirație bazată pe trecutul său de jucător, deoarece tinerii îl vor judeca strict pe baza ceea ce văd astăzi pe teren. Pentru a păstra respectul, este necesar ca el să demonstreze prin acțiuni că legenda se construiește prin performanță actuală, nu prin simpla menținere a unui statut istoric.
În fotbalul modern, procesul de formare a jucătorilor depinde de un echilibru strict între meritocrație și dezvoltarea tehnică. Dacă sistemele de selecție sunt percepute ca fiind sub influența nepotismului, integritatea competițiilor de la nivel de juniori este pusă la încercare. Această dinamică poate influența modul în care viitoarea generație de fotbaliști își construiește cariera și modul în care aceștia vor privi autoritatea tehnică în viitorul sport românesc.