Disponibilitatea și calitatea apei au ajuns să fie considerate riscuri majore pentru continuitatea afacerilor, situându-se la același nivel cu atacurile cibernetice și întreruperile lanțurilor de aprovizionare. Această evoluție este evidențiată de un studiu realizat de Schneider Electric, care a consultat 340 de executivi din cadrul unor companii de producție industrială și furnizori de utilități din Europa. Rezultatele arată că apa nu mai este privită doar ca o linie financiară de la subsol, ci ca o resursă critică ce dictează deciziile la nivel înalt.
Cercetarea, intitulată The Water Crunch Report, a implicat lideri de decizie din 210 organizații industriale cu peste o mie de angajați și 130 de companii de utilități. Studiul a fost realizat în parteneriat cu Tom Freyberg și a inclus răspunsuri din Franța, Germania, Irlanda, Italia, Spania, Regatul Unit și țările nordice, precum Suedia și Danemarca. Raportul subliniază că infrastructura învechită și presiunea climatică, Europa fiind cel mai rapid încălzit continent, modelează acum prioritățile de investiții și planificarea creșterii.
Pentru companii, gestionarea riscurilor legate de apă este deja o componentă a planurilor de continuitate a afacerilor. În cadrul grupurilor industriale, amenințările cibernetice sunt menționate de 53% dintre respondenți, urmate de întreruperea lanțului de aprovizionare la 52% și de perturbarea furnizării sau calității apei de către 50%. Mai mult, 98% dintre participanți au declarat că disponibilitatea, calitatea sau capacitatea infrastructurii hidrice au influențat deja o decizie de business în cadrul organizațiilor lor.
Impactul financiar este resimțit prin creșterea costurilor operaționale, o consecință raportată de 44% dintre participanți în ultimii 24 de luni. Această tendință înseamnă că apa devine tot mai scumpă pentru sursare, tratare sau descărcare. Alți participanți au semnalat presiunea asupra infrastructurii și creșterea costurilor de întreținere (38%), precum și supravegherea mai strictă a practicilor privind utilizarea apei de către părțile interesate (34%). Presiunea este distribuită neuniform, în Spania 60% dintre respondenți au raportat costuri operaționale mai mari.
Tehnologiile inteligente pentru monitorizarea apei, precum sistemele de monitorizare în timp real sau digital twins, sunt văzute ca soluții viabile, însă implementarea este dificilă. Aproape trei din cinci organizații industriale descriu capacitatea lor actuală de monitorizare a apei ca fiind imatură. Obstacolul principal nu este scepticismul față de tehnologie, ci infrastructura veche, prioritățile concurente și dificultatea de a construi un argument de business intern pentru investiții, deși beneficiile sunt deja recunoscute de lideri.
Riscurile legate de resursele naturale și de infrastructura energeticică sunt teme recurente în contextul tranziției către energie regenerabilă și al securității de aprovizionare. În România, sectorul energetic este marcat de proiecte de stocare a energiei în baterii și de dezvoltarea capacităților de energie regenerabilă, elemente care depind direct de stabilitatea resurselor și a infrastructurii de bază pentru a asigura funcționarea continuă a sistemului național.