O echipă de cercetători a realizat o descoperire istorică prin detectarea unui semnal radio provenit direct de la Beta Pictoris b, o exoplanetă aflată la o distanță de 63,4 ani-lumină de Pământ. Această emisie naturală a permis astronomilor să măsoare, pentru prima dată, câmpul magnetic al unei planete din afara Sistemului Solar. Performanța a fost obținută de specialiști de la Centrul de Astrofizică Harvard & Smithsonian, în colaborare cu o echipă de la Universitatea din Oregon.
Pentru a reuși această observație, cercetătorii au utilizat rețeaua de radiotelescoape MeerKAT, situată în Africa de Sud. Marea provocare a constat în separarea semnalului emis de planetă de alte emisii provenite din restul sistemului stelar. În acest proces, astronomii au folosit quasari, reprezentând nuclee extrem de luminoase ale unor galaxii îndepărtate, ca puncte de referință pe cer, pentru a localiza cu precizie sursa emisiei și a o atribui planetei Beta Pictoris b.
Beta Pictoris b este descrisă ca fiind un gigant gazos cu o masă de aproximativ zece ori mai mare decât cea a lui Jupiter. Semnalul înregistrat constă în pulsuri radio rapide și polarizate circular, fenomen asociat procesului de instabilitate a maserului ciclotronic electronic (ECMI). Acest mecanism produce emisii radio legate de aurore, similar cu ceea ce se întâmplă în Sistemul Solar la nivelul planetei Jupiter, fiind o emisie pur naturală, fără nicio legătură cu civilizații extraterestre.
Datele colectate indică faptul că planeta posedă un câmp magnetic extraordinar de puternic, fiind de ordinul miilor de ori mai intens decât cel al Pământului. Această intensitate este influențată și de rotația extrem de rapidă a gigantului gazos, care își efectuează o rotație completă în doar 8-9 ore. Această dinamică este considerată un factor crucial pentru procesele magnetice și pentru accelerarea particulelor încărcate care generează emisiile aurorale detectate.
Această descoperire deschide noi direcții în studiul exoplanetelor, oferind o metodă de a analiza lumi îndepărtate prin semnalele radio, nu doar prin lumina reflectată. Astronomii au intenția de a extinde aceste observații către alte șapte exoplanete gigantice din sisteme stelare apropiate. Noile generații de radiotelescoape ar putea transforma observațiile radio într-un instrument esențial pentru a înțelege structura internă și atmosfera planetelor studiate prin metode optice.
Studiul exoplanetelor prin intermediul emisiilor radio reprezintă o evoluție majoră în astrofizică, deoarece câmpurile magnetice sunt extrem de dificil de măsurat la distanțe de zeci de ani-lumină. Înțelegerea acestor proprietare magnetice este vitală pentru determinarea evoluției planetare și a compoziției atmosferei, oferind date care nu pot fi obținute prin metodele tradiționale de observare a luminii stelare sau a reflexiei luminoase.