Un grup de cercetători din Coreea de Sud a prezentat o nouă ipoteză privind celebra operă a lui Vincent van Gogh, „Noaptea înstelată”. Studiul sugerează că tabloul nu este doar rezultatul imaginației sau al amintirilor artistului, ci reprezintă un cer nocturn real. Această descoperire contrazice ideea că pictura ar fi fost pur fantezistă, oferind o bază astronomică pentru elementele vizuale surprinzătoare din lucrare.
Cercetătorii de la compania SLLAB și de la Universitatea Kyung Hee din Seul au utilizat un alt desen al lui van Gogh pentru a localiza zona geografică vizată. Aceștia au identificat un loc deluros situat la sud-vest de azilul din Saint-Rémy-de-Provence, în sudul Franței. Acolo, artistul olandez a petrecut 12 luni, perioadă în care a creat această lucrare în ulei pe pânză, observând peisajul prin fereastra camerei sale.
Prin simulări astronomice, echipa a identificat configurația cerului de pe 22 iulie 1889 ca fiind cea care coincide cu pictura. În acea dimineață, Luna și planeta Venus erau poziționate în colțuri opuse, Luna fiind sus, în dreapta, iar Venus în partea de jos, la stânga. Între acestea se afla roiul stelar Hyade, format din sute de stele din constelația Taurului, care prezintă o formă distinctă de „V”.
Această nouă datare ridică probleme privind cronologia oficială a lucrării, deoarece Muzeul de Artă Modernă din New York menționează că tabloul a fost pictat la jumătatea lunii iunie 1889. Această dată se bazează pe o scrisoare trimisă de van Gogh către fratele său, Theo, în jurul datei de 18 iunie. Totuși, în iunie, Luna era aproape plină, nu o semilună, iar cerul nu prezenta acele constelații strălucitoare.
Astronomul Elijah Jeong-hyun Kim, autor principal al studiului, a explicat că în jurul datei de 22 iulie, roiul stelar Hyade răsărea în est alături de Venus. În această perioadă, forma Lunii era mult mai apropiată de semiluna reprezentată în tabloul lui van Gogh. Astfel, datele astronomice oferă o explicație mai coerentă pentru compoziția vizuală a artistului decât perioada de iunie menționată anterior de istoricii de artă.
Analiza cerului prin metode matematice și astronomice este o practică tot mai utilizată pentru a verifica autenticitatea sau contextul istoric al unor opere de artă celebre. Astfel, cercetătorii pot corecta cronologii stabilite pe baza unor documente scrise, oferind o perspectivă bazată pe dovezi fizice și observații de pe cer. Această abordare interdisciplinară ajută la înțelegerea mai profundă a modului în care marii maeștri își observau mediul înconjurător.