Istoricul israelian Yuval Noah Harari avertizează că adevăratul pericol reprezentat de inteligența artificială nu constă în scenariile cu roboți care scapă de sub control, ci în incapacitatea umanității de a mai înțelege lumea pe care o construiește. El susține că riscul major este apariția unei forme de „demență colectivă”, în care sistemele care organizează economia, administrația și viața socială devin complet inaccesibile înțelegerii oamenilor obișnuiți.
În cadrul emisiunii Hyde Park Civilizace, difuzată de televiziunea publică cehă, Harari a explicat faptul că inteligența artificială a încetat să mai fie un simplu instrument pasiv. Spre deosebire de tehnologiile apărute anterior, AI are capacitatea de a analiza informații, de a lua decizii și de a genera soluții într-un mod autonom. Această capacitate de procesare se dezvoltă într-un ritm fără precedent, schimbând fundamental modul de funcționare al societății.
Schimbările majore nu vor avea loc pe câmpurile de luptă, ci în interiorul instituțiilor care mențin civilizația, precum băncile, bursele, tribunalele sau administrațiile publice. Aceste entități depind de procesarea unor volume uriașe de date, un domeniu în care inteligența artificială are avantaje clare. Un algoritm poate parcurge în câteva secunde informații pe care un specialist uman nu le-ar putea analiza nici în ani de zile de muncă.
Pentru a ilustra această stare, Harari a folosit o comparație cu animalele de la fermă. El afirmă că, la fel cum o vacă nu poate înțelege existența piețelor financiare sau a conturilor bancare care îi influențează soarta, oamenii riscă să ajungă într-o poziție similară față de sistemele de AI. Lumea va continua să funcționeze și deciziile vor fi luate, însă mecanismele din spatele acestora vor fi tot mai greu de descifrat.
Această dezbatere are loc într-un context în care investițiile globale în inteligența artificială ating niveluri record, pe măsură ce competiția dintre marile companii tehnologice se intensifică. Miza principală nu este supraviețuirea tehnologiei în sine, ci capacitatea umană de a mai putea influența și înțelege mediul în care trăiește. Aceasta ar putea reprezenta cel mai mare test pentru societatea din secolul XXI.
Yuval Noah Harari este profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim și autorul unor volume celebre precum „Sapiens: Scurtă istorie a omenirii”, „Homo Deus” și „21 de lecții pentru secolul XXI”. Lucrările sale analizează impactul tehnologiei și al schimbărilor sociale asupra viitorului, poziționându-l ca una dintre cele mai influente voci în analiza riscurilor generate de revoluția tehnologică actuală.