Un nou studiu științific a demonstrat că câinii au capacitatea de a identifica locurile unde se termină un cuvânt și unde începe altul, chiar și în cazul unor șiruri continue de sunete. Această abilitate este facilitată de un mecanism prin care creierul animalelor acordă o atenție sporită tiparelor formate de consoane, în detrimentul celor bazate pe vocale. Fenomenul indică o funcție cerebrală care, până în prezent, fusese considerată specifică exclusiv speciei umane.
Experimentul a fost condus de cercetători de la Universitatea Eotvos Lorand din Ungaria, care au testat un grup format din 20 de câini adulți. În cadrul testelor, animalele au ascultat înregistrări audio compuse din cuvinte inventate, fără un sens real, fiecare fiind format din trei silabe. Aceste sunete erau rostite într-un flux continuu, fără nicio pauză sau marcaj auditiv care să indice clar începutul sau sfârșitul fiecărui cuvânt individual.
Pentru a observa reacția cerebrală, cercetătorii au utilizat electrozi amplasați pe capul câinilor pentru a măsura activitatea acestora în timp ce ascultau variante diferite de sunete. Într-o variantă, consoanele formau tipare repetitive care ajutau la grupare, în timp ce în alta, regula era construită folosind vocalele. În a treia variantă, silabele erau amestecate fără un tipar clar, iar rezultatele au arătat că semnalele cerebrale se sincronizează cu ritmul doar atunci când tiparul este bazat pe consoane.
Deși vocalele sunt, în mod general, sunete mai puternice și mai ușor de perceput auditiv, studiul arată că atât oamenii, cât și câinii prioritizează consoanele pentru a identifica structura cuvântului. Totuși, există diferențe esențiale în modul de procesare: la oameni, creierul urmărește sunetele individuale, în timp ce la câini unitatea minimă procesată pare a fi silaba. Această asemănare nu implică faptul că animalele înțeleg limbajul în același mod cu oamenii.
Cercetătorii au investigat, de asemenea, dacă expunerea timpurie la vorbirea umană influențează această capacitate de procesare a sunetelor. Rezultatele au indicat faptul că atât câinii crescuți de mici într-un mediu bogat în interacțiuni verbale, cât și cei care au fost expuși la vorbire mai târziu, prezintă aceeași preferință pentru tiparele de consoane. Acest lucru sugerează că mecanismul de identificare a structurii sunetelor este o trăsătură biologică stabilă.
Capacitatea de a procesa structuri sonore complexe este un domeniu de studiu important în neuroștiințe, oferind indicii despre evoluția sistemelor de comunicare. Înțelegerea modului în care diferite specii interacționează cu semnalele auditive ajută la delimitarea frontierelor dintre procesarea pur senzorială și înțelegerea cognitivă a limbajului, oferind o perspectivă nouă asupra evoluției creierului mamiferelor.