Astrobiologii au lansat ipoteza conform căreia în afara Sistemului Solar ar putea exista lumi în care viața este mai abundentă și mai diversă decât pe Pământ. Această perspectivă se bazează pe studiul unor planete numite super-Terra care orbitează stele de tip K, adică stele portocalie, mai reci decât Soarele nostru. Cercetătorii consideră că aceste medii ar putea fi mult mai favorabile apariției și dezvoltării unor organisme complexe pe termen lung.
Experimentele efectuate de Iva Vilović, astrobiolog din Institutul Leibniz pentru Astrofizică din Potsdam, au oferit dovezi concrete în această direcție. Aceasta a observat că semințele de creson au crescut mai rapid și au ajuns la înălțimi mai mari sub o lumină artificială ce imită radiația unei stele de tip K. Rezultatele sugerează că procesul de fotosinteză, esențial pentru lanțul trofic, poate funcționa eficient chiar și în condițiile unei lumini portocalii, mai puțin intense decât cea solară.
O astfel de planetă, numită „lume super-locuabilă”, ar avea un diametru cu 20-30% mai mare și o masă de aproximativ două ori mai mare decât cea a Pământului. Gravitația mai puternică ar permite reținerea eficientă a gazelor, favorizând un înveliș atmosferic dens și un climat stabil. În plus, un nucleu mai mare, bogat în fier, ar putea genera un câmp magnetic robust, capabil să protejeze suprafața împotriva radiațiilor cosmice periculoase.
Relieful acestor lumi ar putea fi mai neted din cauza gravitației intense, facilitând distribuția apei în lacuri și mări puțin adânci. Această configurație ar putea crea ecosisteme marine vaste, asemănătoare arhipelagurilor tropicale de pe Pământ, unde biodiversitatea este extrem de ridicată. Lumina constantă de la stelele de tip K ar putea alimenta dezvoltarea algelor și a plantelor acvatice până la fundul apelor, susținând o viață extrem de diversă.
Conceptul a fost formulat în 2014 de René Heller, de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar, și John Armstrong, de la Universitatea Weber State. Aceștia au argumentat că căutarea unor „gemeni ai Pământului” este o abordare antropocentrică limitată. Stelele de tip K sunt considerate ideale deoarece își consumă hidrogenul mult mai lent decât Soarele, oferind stabilitate și timp suplimentar pentru evoluția biologică, proces care pe Pământ a durat aproximativ patru miliarde de ani.
În prezent, astronomii utilizează instrumente precum Telescopul Spațial James Webb pentru a analiza atmosferele planetelor stâncoase. Totuși, misiunea spațială Plato a Agenției Spațiale Europene, programată pentru lansarea din 2027, va avea un rol crucial în identificarea super-Pământurilor care orbitează stele de tip K. Această misiune va căuta dovezi directe ale unor lumi care ar putea depăși capacitatea Pământului de a susține viața pe termen foarte lung.