Agenția spațială americană NASA a solicitat contractorilor să pregătească dezvoltarea unui reactor nuclear capabil să funcționeze în apropierea polului sud al Lunii. Obiectivul este ca acest sistem să fie gata de lansare până în decembrie 2030, fiind proiectat să reziste călătoriei spațiale și să opereze fără întreținere. Această mișcare strategică vine ca răspuns la planurile Rusiei de a avea un reactor lunar operațional până în 2036, în colaborare cu China.
Competiția pentru controlul resurselor lunare, precum apa înghețată, a accelerat calendarul de implementare al proiectelor. Statele Unite și China urmăresc stabilirea unei baze lunare permanente, considerând energia nucleară ca pe elementul central al acestui proces. Președintele Trump a declarat că supremația în spațiu face parte din agenda sa „America First”, în timp ce Xi și Putin au transmis mesaje similare privind importanța acestei prezențe.
Proiectul rusesc, numit Selena, este destinat alimentării stațiilor lunare conduse de China și ar trebui să genereze 10 kilowați de electricitate. Acesta ar putea funcționa autonom timp de un deceniu, bazându-se pe experiența Rusiei în lansarea a peste 30 de reactoare pe orbită. În paralel, NASA lucrează la Lunar Reactor 1, un sistem care ar putea genera 20 de kilowați de electricitate și ar trebui să funcționeze timp de cinci ani.
Deși tehnologia este promițătoare, riscurile tehnice și de siguranță rămân semnificative pentru toate părțile implicate. Nu există în prezent un modul de aselenizare dovedit capabil să transporte materiale grele pe teren lunar accidentat sau să instaleze reactoare în condiții de gravitație scăzută. De asemenea, experții avertizează că accidentele în timpul lansării sau reintrarea necontrolată în atmosferă pot duce la împrăștierea de materiale radioactive pe Pământ.
Un precedent relevant este cazul satelitului rusesc Kosmos 954, care în 1978 a împrăștiat materiale radioactive pe o suprafață de aproape 125.000 de kilometri pătrați din nordul Canadei. În cazul unei defecțiuni în timpul lansării, un reactor ar putea intra într-o reacție în lanț de fisiune nucleară dacă ajunge în contact cu apa oceanului. Inginerii de la NASA lucrează la un design care să prevină aceste scenarii catastrofale.
Explorarea spațială prin utilizarea energiei nucleare reprezintă o etapă critică pentru viitorul misiunilor de lungă durată în Sistemul Solar. Înainte de instalarea pe Lună, NASA intenționează să utilizeze energia nucleară pentru a propulsa o navă spațială către Marte în decembrie 2028. Această operațiune ar fi prima de acest fel realizată în istoria explorării spațiale, marcând un punct de cotitură tehnologic major.