Oamenii de știință au identificat comunități diverse de bacterii în combustibilul toxic care se scurge din două nave japoneze scufundate în Oceanul Pacific în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Descoperirea, raportată de Science Alert, vizează microorganisme care fac parte din grupuri cunoscute pentru capacitatea de a descompune hidrocarburile petroliere. Această realizare ar putea contribui la dezvoltarea unor metode noi de combatere a poluării marine prin procese naturale de degradare a substanțelor toxice.
Cercetarea s-a concentrat pe două epave situate în laguna Chuuk, din Micronezia, unde combustibilul rămas în rezervoarele navelor continuă să ajungă în apă de aproximativ opt decenii de la scufundarea acestora. Echipa de cercetare, coordonată de microbioloaga Awei Bainivalu de la Universitatea Pacificului de Sud din Fiji, a studiat combustibilul provenit din petrolierul Shinkoku Maru și din Kiyosumi Maru. Această dină mică a fost transformată pentru utilizare militară după ce a fost destinată inițial transportului de pasageri și mărfuri.
Analizele au evidențiat diferențe chimice între cele două nave, Shinkoku Maru conținând un combustibil de tip mediu cu compuși aromatici volatili, în timp ce Kiyosumi Maru are un combustibil mai greu, bogat în hidrocarburi persistente. Prin secvențierea ADN-ului, echipa a identificat o diversitate biologică impresionantă, incluzând bacterii din 42 de încrengături, 107 clase și 1.047 de genuri. Proteobacteriile au reprezentat grupul dominant, printre acestea fiind identificate genuri precum Ralstonia, Sphingomonas și Corynebacterium.
Deși prezența microorganismelor a fost confirmată, cercetătorii nu au demonstrat încă faptul că aceste bacterii descompun efectiv combustibilul în mod activ. Studiul a arătat existența unor amestecuri complexe de hidrocarburi, inclusiv compuși care pot fi toxici pentru mediul marin, dar necesită cercetări suplimentare pentru a valida procesul de metabolizare. Rezultatele actuale sugerează că tipul de hidrocarburi și caracteristicile mediului influențează direct formarea acestor comunități bacteriene specifice.
Identificarea acestor specii deschide calea către utilizarea bioremedierii, o metodă care folosește organisme vii pentru a elimina contaminanții din mediu. Autorii studiului susțin că păcura din epavele de război pot reprezenta rezervoare naturale de bacterii capabile de descompunere, oferind o bază de referință pentru aplicații viitoare în regiunea Pacificului. Dacă studiile confirmă capacitatea de degradare în condiții naturale, acestea pot deveni soluții de depoluare adaptate ecosistemelor marine.
Laguna Chuuk, cunoscută în perioada războiului sub numele de atolul Truk, reprezintă un loc cu o concentrare masivă de epave, fiind o fostă bază navală japoneză distrusă în 1944. În prezent, în această lagună se află aproximativ 200.000 de tone de rămășițe ale navelor scufundate. Scurgerile de produse petroliere din aceste structuri metalice corodate rămân o problemă ecologică majoră, afectând habitatele marine prin formarea de reziduuri cunoscute sub numele de bile de gudron.