O echipă de cercetători de la Centrul de Astrofizică Harvard & Smithsonian și Universitatea din Oregon a anunțat detectarea unui semnal radio care provine direct de la o planetă situată în afara sistemului nostru solar. Această descoperire reprezintă o premieră în astronomie, deoarece, anterior, semnalele radio din sistemele care găzduiesc planete nu puteau fi localizate cu precizie ca aparținând planetelor, ci erau atribuite stelelor din jurul cărora acestea orbitează.
Semnalul identificat nu este o formă de comunicare extraterestră, ci rezultatul activității aurorale de pe planeta Beta Pictoris b. Aceste unde radio sunt create de particulele încărcate care interacționează cu atmosfera și câmpul magnetic al planetei pentru a elibera energie, un proces similar cu formarea aurorelor boreale și australe de pe Pământ. Cercetătorii au observat emisii persistente și izbucniri rapide, puternic polarizate circular, pe frecvențe cuprinse între 0,85 și 3,5 GHz.
Observațiile au fost realizate prin intermediul rețelei de radiotelescoape MeerKAT din Africa de Sud, în patru ocazii distincte desfășurate în perioada 2025-2026. Pentru a stabili sursa exactă, echipa a utilizat nuclee de galaxii extrem de strălucitoare, numite quasari, ca puncte de referință pe harta cerească. Această metodă a permis confirmarea cu un grad ridicat de certitudine că emisia provine de la planeta Beta Pictoris b și nu de la steaua sa gazdă, Beta Pictoris.
Planeta Beta Pictoris b, descoperită în anul 2008, este un corp gigantic cu o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât cea a lui Jupiter. Analiza datelor indică faptul că această planetă posedă un câmp magnetic de mii de ori mai puternic decât cel al Pământului. Această intensitate ridicată este probabil alimentată de rotația rapidă a planetei, care completează un ciclu de rotație în doar 8-9 ore, susținând procesul de emisie radio.
Cercetătorii au identificat mecanismul fizic sub numele de Instabilitate Maser Cyclotron Electron (ECMI), proces care produce aurore atât pe Pământ, cât și pe Jupiter. Această descoperire constituie prima măsurătoare directă a intensității câmpului magnetic pentru o exoplanetă și confirmă modelele de dinamism pentru planetele masive și tinere. Studiul oferă indicii esențiale despre structura internă și proprietățile magnetice ale exoplanetelor de tip gigantic.
În viitor, echipa intenționează să extindă aceste analize către alte șapte exoplanete gigante din cinci sisteme stelare apropiate. Se estimează că noile observații vor beneficia de o îmbunătățire a sensibilității instrumentelor de 5 până la 7 ori, datorită observafoarelor radio de generație următoare. Această evoluție tehnologică va facilita detectarea mai facilă a semnalelor radio de la alte corpuri cerești din Univers.