Cercetătorul român Sergiu Pașca, care activează la Stanford University, conduce un experiment fără precedent în care s-au creat șoareci cu un volum masiv de țesut uman. Această cercetare, ale cărei rezultate au fost publicate în revista Nature, implică utilizarea unor organoizi corticali umani, structuri de țesut nervos crescute în laborator din celule stem. Această metodă permite observarea directă a modului în care celulele umane funcționează într-un sistem nervos viu.
Pentru a permite dezvoltarea acestui țesut, cercetătorii au modificat genetic șoarecii, astfel încât aceștia să nu mai posede cea mai mare parte a cortexului cerebral și a hipocampului. În spațiul creat, organoizii umani au fost transplantați și au reușit să se conecteze cu sistemul nervos al animalelor. La aproximativ trei luni de la procedura de transplant, s-a constatat că peste 90% din volumul țesutului cortical al acestor animale era de origine umană.
Această abordare reprezintă o evoluție față de experimentele din 2022, când echipa lui Pașca a demonstrat că organoizii pot supraviețui în creierul unor șobolani nou-născuți. Noua metodă vizează eliminarea limitărilor de spațiu și a competiției dintre țesutul uman și cel animal. Deși șoarecii par normali la prima vedere, cercetătorii au observat anumite probleme de coordonare și memorie, oferind un model pentru studierea bolilor neurologice și a reacțiilor la leziuni.
Un aspect remarcabil al experimentului este identificarea neuronilor von Economo în țesutul uman transplantat, celule extrem de rare asociate cu funcții complexe. Într-un test, expunerea la un nivel scăzut de oxigen a produs leziuni în țesutul uman, afectând echilibrul și mersul animalelor. Această metodă poate fi utilizată pentru a studia modul în care creierul uman reacționează la lipsa de oxigen sau la alte patologii specifice.
Sergiu Pașca a subliniat necesitatea de a nu extinde aceste experimente la primate, din cauza riscurilor etice legate de capacitățile cognitive. Deși șoarecii nu prezintă dovezi de capacități umane, întrebările rămân deschise cu privire la evoluția unui volum mare de țesut funcțional. Scopul principal este crearea unui model biologic în care să se observe dezvoltarea și funcționarea țesutului cerebral uman în cadrul unui organism viu.
Cercetările de neuroștiințe de acest tip sunt esențiale pentru înțelegerea mecanismelor complexe ale creierului, însă implică și dezbateri etice semnificative. În domeniul medicului, astfel de modele sunt vitale pentru testarea unor tratamente noi. În contextul actual al avansului tehnologic, dezvoltarea unor modele biologice de înaltă precizie rămâne un subiect de interes major pentru comunitatea științifică globală.