Inteligența artificială (AI) este în proces de integrare masivă în activitatea curentă a instituțiilor bancare, trecând de la faza de proiecte pilot la utilizarea în procese operaționale. În acest context, guvernanța AI nu mai reprezintă doar o simplă cerință de conformitate, ci poate deveni un factor strategic care susține inovarea. Un cadru de control bine definit permite băncilor să valorifice beneficiile tehnologiei și să o integreze cu succes în operațiunile zilnice.
Evoluția tehnologiei pune sub presiune mecanismele tradiționale de control ale băncilor, deoarece ritmul adoptării este extrem de accelerat. Deși instituțiile financiare operează deja într-un mediu puternic reglementat, provocarea principală constă în adaptarea acestor cadre la o tehnologie care poate fi utilizată simultan în sute de procese. Problema nu este lipsa regulilor, ci capacitatea de a gestiona o tehnologie care evoluează mult mai rapid decât procedurile de control clasice.
Utilizarea AI influențează o gamă largă de riscuri, de la cel de model și cel operațional, până la securitatea cibernetică și protecția datelor. Din acest motiv, abordarea eficientă presupune integrarea AI în cadrul existent de administrare a riscurilor, prin definirea clară a responsabilităților între funcțiile de business, IT, Risk și Compliance. AI nu trebuie tratată ca un risc izolat, ci ca un element care afectează simultan relația cu clienții și riscurile asociate furnizorilor terți.
Cifrele din studiul Deloitte Banking on Trust evidențiază o schimbare majoră în utilizarea tehnologiei în sectorul bancar. Se estimează că, în anul 2026, peste 60% dintre angajații băncilor vor utiliza AI cel puțin săptămânal, de la aproximativ 30% în anul precedent. Totodată, doar 13% dintre băncile analizate au ajuns la un nivel optimizat de guvernanță AI, ceea ce indică faptul că 87% dintre instituții au încă un potențial semnificativ de îmbunătățire.
Eficiența guvernanței depinde de structura organizațională și de competențele oamenilor, nu doar de existența unor proceduri documentate. O bancă are nevoie de claritate privind cine aprobă un use case, cine clasifică riscurile și cine monitorizează sistemele după implementare. Tranziția către un cadru funcțional presupune inventarierea sistemelor AI, clasificarea lor în funcție de risc și implicarea efectivă a funcțiilor de control încă din etapele de proiectare.
Dezvoltarea soluțiilor de tip agentic AI, care pot executa acțiuni cu autonomie sporită, va impune noi modele de control. Monitorizarea continuă, trasabilitatea deciziilor și intervenția umană vor deveni critice pentru bănci. Instituțiile care vor integra guvernanța direct în procesele de dezvoltare vor putea transforma AI dintr-o colecție de proiecte pilot într-o capabilitate reală de business, asigurând în același timp încrederea în tehnologie.