Expertul în educație, Dragoș Iliescu, a subliniat riscurile majore pe care le reprezintă ascensiunea inteligenței artificiale pentru sistemul de învățământ actual. Într-un dialog recent, acesta a explicat faptul că tehnologia poate înlocui complet rolul profesorului dacă acesta nu reușește să ofere o abordare bazată pe gândirea critică. Dacă elevii pot obține informații de bază rapid de la un model de limbaj, școala riscă să devină doar un loc pentru certificare, nu pentru educație reală.
Problema metodei de predare este una centrală în analiza sa. Dragoș Il_escu a observat că, în momentul în care un corp profesoral rămâne blocat în metode învechite, elevii vor prefera să caute informații de la GPT. În acest scenariu, școala își pierde funcția de spațiu de învățare activă, transformându-se într-un simplu centru de validare a unor cunoștințe dobândite anterior prin alte mijloace, precum meditațiile sau instrumentele digitale.
În ceea ce privește structura cursurilor, expertul a evidențiat importanța științelor și a matematicii pentru dezvoltarea gândirii algoritmice. Totodată, el a pledat pentru o educație clasică, bazată pe „liberal arts”, unde studiul clasicilor poate ajuta la formarea caracterului și a moralității. Această abordare este considerată esențială pentru a contrabalansa impactul tehnologiei, care oferă date și rezolvări, dar nu poate dezvolta gândirea morală a unui individ.
O altă critică adusă este lipsa implicării părinților în procesul educațional. Dragoș Iliescu a menționat că, conform unor date, părinții din România petrec în medie doar 6 minute pe zi discutând cu copiii despre școală. Această lipsă de interacțiune este un factor care afectează performanța elevilor, deoarece implicarea activă a familiei rămâne unul dintre cei mai buni predictori ai succesului academic în procesul de învățare.
Pe lângă provocările tehnologice, expertul a abordat și dificultățile de recrutare în sistemul didactic. El a semnalat că există o problemă de atracție în selecția candidaților, deoarece profesia atrage atât oameni de excepție, cât și persoane care nu sunt adaptate sistemului. Această diversitate extremă în profilul cadrelor didactice reflectă o problemă de fond a sistemului de învățământ, care trebuie gestionată pentru a asigura calitatea educației.
În contextul actual, discuțiile despre impactul tehnologiei și al sistemelor de învățare sunt frecvente în analiza performanțelor educaționale. Studiile internaționale, precum cele din cadrul PISA, monitorizează constant nu doar competențele tehnice, ci și modul în care elevii și profesorii interacționează cu mediul de învățare. Aceste date sunt esențiale pentru a înțelege dacă sistemele educaționale se pregătesc pentru noile provocări digitale sau rămân în urmă în raport cu evoluția globală.