Infrastructura digitală, de la centre de date la sateliți și rețele de comunicații, a devenit un nou front de conflict, unde capacitatea de a procesa informația determină viteza deciziilor militare. Recent, atacurile asupra unor facilități tehnologice majore au demonstrat că rezistența unei țări depinde direct de securitatea sistemelor care permit comunicarea și acțiunea în condiții de atac asupra rețelelor de date.
Compania Yandex a confirmat că un atac cu drone a provocat un incendiu la centrul său de date din Sasovo, situat în regiunea Riazan, afectând semnificativ infrastructura locală. Incidentul a dus la oprirea completă a centrului, făcând anumite servicii indisponibile, iar echipa tehnică nu a putut stabili dacă echipamentele de la Sasovo pot fi recuperate. Această locație este critică, deoarece găzduiește două dintre cele trei supercalculatoare ale companiei, Lyapunov și Chervonenkis, acesta din urmă fiind cel mai puternic.
Un al doilea centru de date al companiei Yandex a fost lovit în regiunea Kaluga, unde mai multe module au fost scoase din funcțiune. Această instalație fusese conectată la rețea cu o putere maximă de 49 MW în anul 2024, iar atacul a provocat perturbări ale serviciilor cloud și necesitatea redirecționării operațiunilor. În urma acestor evenimente, autoritățile locale au raportat existența a nouă persoane rănite, în timp ce la bursă acțiunile Yandex au suferit o scădere de aproximativ 4%.
Pe lângă atacurile asupra infrastructurii terestre, segmentul spațial este marcat de manevre agresive, precum cele ale sateliților militari ruși Cosmos 2610–2613. Aceștia au efectuat manevre de proximitate în jurul platformei companiei finlandeze ICEYE, care operează sateliți radar cu apertură sintetică. Deși aceste manevre nu provoacă distrugere directă, ele permit testarea capabilităților de urmărire și pot consuma combustibilul sateliților comerciali, transformând operatorii privați în actori involuntari ai conflictului.
Impactul acestor atacuri asupra centrelor de date este amplificat de sancțiile internaționale impuse Rusiei, care complică înlocuirea componentelor avariate. De exemplu, un accelerator NVIDIA A100 nu poate fi înlocuit rapid, fiind necesară utilizarea unor rețele de contrabandă tehnologică lente și costisitoare. Această asimetrie permite strategiei ucrainene de a exploata timpul necesar recuperării infrastructurii, forțând Moscova să își disperseze apărarea antiaeriană către obiective economice situate în adâncimea teritoriului.
Evoluția acestui conflict reflectă conceptul de „complex de recunoaștere și lovire”, o idee militară care integrează senzorul, calculatorul și arma într-un singur lanț de acțiune. În prezent, aceste verigi nu mai aparțin exclusiv armatelor, ci sunt deținute de companii comerciale, ceea ce face ca vulnerabilitatea infrastructurii private să devină un factor decisiv în raportul de forțe dintre statele aflate în conflict.