Japonia pregătește lansarea unei sonde spațiale care va marca prima misiune din lume dedicată colectării și aducerii pe Pământ a unor mostre de pe Phobos. Acest satelit natural al planetei Marte, având o formă asemănătoare unui cartof, este unul dintre cei doi sateliți naturali ai planetei. Misiunea are scopul de a investiga modul în care s-au format Phobos și Deimos, oferind totodată indicii esențiale despre originile vieții în întregul Sistem Solar.
Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială (JAXA) va utiliza racheta H3, noul model principal de rachetă al Japoniei, pentru a lansa sonda MMX. Această inițiativă vine într-un context în care Statele Unite, China și alte națiuni explorează posibilitatea trimiterii unor astronauți pe Marte. Managerul proiectului MMX, Yasuhiro Kawakatsu, a subliniat că mostrele prelevate vor ajuta la evaluarea utilizării sateliților marțieni ca baze pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman pe Planeta Roșie.
Proiectul MMX este o misiune internațională coordonată de Japonia, la care participă NASA și alte agenții spațiale naționale prin furnizarea de echipamente și suport pentru comunicații. Sonda, care cântărește aproximativ cinci tone, este alcătuită din trei module: unul de propulsie, unul de explorare și unul de întoarcere. Doar modulul de întoarcere va reveni pe Pământ în 2031, transportând într-o capsulă specială materialul colectat de la o adâncime de aproximativ doi centimetri.
Călătoria va fi una extrem de lungă, cu o distanță efectivă de parcurs de 500-500 de milioane de kilometri. Sonda ar putea ajunge în apropierea planetei Marte în jurul lunii august 2027, urmând să petreacă trei ani studiind Phobos. În cadrul operațiunilor, roverul franco-german Idefix va explora suprafața satelitului în jurul anului 2029, pregătind terenul pentru colectarea a cel puțin 10 grame de sol, folosind metode dezvoltate în Statele Unite și Japonia.
Tehnologia utilizată trebuie să facă față gravitației extrem de reduse de pe Phobos, care este de aproximativ 2.000 de ori mai mică decât cea de pe Pământ. Pentru a preveni ricoșarea în momentul contactului cu solul, modulul de explorare este dotat cu un sistem de aterizare cu patru picioare și mecanisme de amortizare a șocurilor. Cercetătorul principal al misiunii, Kiyoshi Kuramoto, susține că analiza mostrelor de sol va permite ajungerea la o concluzie despre compoziția acestor corpuri cerești.
Explorarea sateliților marțieni reprezintă o provocare tehnologică majoră, având în vedere că Phobos și Deimos au forme neregulate și suprafețe pline de cratere. Deși de zeci de ori s-au trimis misiuni către Marte începând cu anii 1960, sateliții săi rămân în mare parte misterioși. În trecut, mai multe încercări ale Rusiei de a ateriza pe Phobos, inclusiv una din anul 2011, au eșuat în încercarea de a accesa aceste corpuri cerești.