Leonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR, a propus un nou concept teoretic pentru a descrie tensiunea dintre progresul tehnologic și capacitatea de control social. Acesta a numit fenomenul „decalajul Azazel”, definind-l ca diferența dintre viteza de dobândire a noilor capacități tehnologice și viteza de dezvoltare a normelor, instituțiilor și responsabilității necesare. Această asimetrie apare atunci când tehnologia avansează mai rapid decât abilitatea societății de a învăța să o gestioneze și să o controleze.
Analiza sa face trimitere la un mit antic, Cartea lui Enoh, unde personajul Azazel transmite oamenilor cunoștințe secrete, precum fabricarea armelor, introducând astfel o problemă etică privind utilizarea puterii. În contextul actual, această analogie reflectă dificultatea de a pregăti societatea pentru salturile majore de cunoaștere aduse de inteligența artificială. Leonardo Badea subliniază că dezvoltarea unor instrumente puternice nu garantează automat înțelepciunea necesară pentru utilizarea lor corectă și sigură.
Din perspectivă economică, prim-viceguvernatorul avertizează că un decalaj mare poate genera riscuri sistemice și un caracter disruptiv, dacă productivitatea crește mult mai repede decât capacitatea de reglementare. El menționează că adoptarea AI Act de către Uniunea Europeană în anul 2024 reprezintă un pas important spre stabilirea unui cadru legislativ unitar. Acest regulament încearcă să concilieze progresul tehnologic cu protejarea drepturilor fundamentale, impunând obligații diferențiate în funcție de gradul de risc al sistemelor.
Leonardo Badea a abordat și impactul asupra datoriei publice, sugerând că investițiile în AI pot crește inițial datoria, dar pot finanța un capital productiv care să o facă sustenabilă. El argumentează că un euro investit în tehnologii de tip AI ar putea contribui la creșterea economiei mai mult decât o investiție standard în infrastructură. Totuși, succesul depinde de capacitatea de a îmbunătăți diferențialul dintre costurile dobânzilor și creșterea nominală a economiei.
Pentru a ilustra acest risc, prim-viceguvernatorul a utilizat un model de simulare bazat pe modelul neoclasic de creștere Solow. Într-un scenariu de accelerare a AI fără investiții în guvernanță, capitalul tehnologic avansează mult mai rapid decât cel organizațional, accentuând dezechilibrul. În schimb, un scenariu de dezvoltare complementară, care crește ponderea investițiilor în capital organizațional de la 4% la 10%, favorizează convergența ritmurilor de acumulare și limitează extinderea decalajului.
Evoluția tehnologiilor emergente precum inteligența artificială este un proces istoric complex, care necesită o cultură organizațională capabilă să gestioneze riscurile. În trecut, industrii precum aeronautica sau energia nucleară au demonstrat că tehnologiile revoluționare pot fi dezvoltate într-un mod controlat. În prezent, integrarea AI în infrastructurile critice impune o atenție sporită pentru a evita vulnerabilitățile financiare și de securitate care pot apărea în timpul tranziției.