Cercetătorii de la trei instituții spaniole au identificat un mecanism neurologic prin care creierul uman reușește să stocheze informații noi fără a șterge sau a amesteca amintirile deja existente. Studiul, publicat recent în revista PLOS Biology, evidențiază rolul unor neuroni specifici din hipocamp care acționează ca niște gardieni ai memoriei. Această descoperire explică modul în care putem reține etape diferite ale unui proces fără a confunda starea inițială cu rezultatul final.
Echipa de la laboratorul de Plasticitate a Rețelelor Neuronale susține că procesul de integrare a experiențelor noi are loc într-o regiune a hipocampului numită girusul dentat. Această zonă este dedicată generării de noi amintiri și funcționează ca o poartă de acces principală în creier, unde se formează noi neuroni. Acolo, un tip particular de neuron inhibă activitatea altor celule, facilitând astfel organizarea corectă a datelor primite de la mediul extern.
Pentru a valida această teorie, cercetătorii au efectuat experimente pe șoareci, intervenind asupra procesului inhibitor prin modificarea nivelului acestuia. Encarni Marcos, co-coordonatoare a studiului și șefă a acestei linii de cercetare la IN CSIC-UMH, a observat că o inhibiție mai scăzută a dus la o recuperare mai bună a memoriei. În aceste condiții, comportamentul animalelor a fost compatibil cu o rememorare mult mai detaliată a evenimentelor trecute.
Rezultatele indică faptul că nu există un nivel de inhibiție ideal, deoarece sistemul se adaptează în funcție de volumul de date. Un model computațional utilizat de echipa de cercetare a demonstrat că o inhibiție redusă este utilă atunci când avem puține lucruri de reținut. Totuși, această relaxare a sistemului devine ineficientă atunci când volumul de informații noi care trebuie procesate crește substanțial, afectând capacitatea de stocare.
În funcție de cerințele sarcinii sau de importanța contextuală, girusul dentat poate decide dacă favorizează încorporarea de date noi sau dacă menține amintirile existente mai ferme. Encarni Marcos a concluzionat că există un mecanism care ajustează dinamic modul de funcționare prin utilizarea inhibiției. Astfel, creierul poate naviga între nevoia de a învăța ceva nou și necesitatea de a păstra intacte informațiile vechi.
Hipocampul este o structură esențială în sistemul nervos central, fiind implicat direct în procesele de consolidare a memoriei pe termen lung și în orientarea spațială. Studiile neuroștiințifice moderne arată că integritatea acestui mecanism de inhibiție este crucială pentru funcția cognitivă, orice perturbare a echilibrului dintre neuroni putând afecta capacitatea de a distinge între experiențe diferite.