Pe 15 octombrie 2003, China a realizat un salt tehnologic major prin lansarea primei nave spațiale cu echipaj uman. Racheta Long March 2F a decolat de la Centrul de Lansare a Sateliților Jiuquan, situat în nord-vestul țării, purtând la bord nava Shenzhou 5. La interiorul capsulei se afla Yang Liwei, un fost pilot militar în vârstă de 38 de ani, a cărui misiune a confirmat capacitatea Beijingului de a gestiona un program spațial propriu și complex.
Succesul misiuni Shenzhou 5 a fost rezultatul unor teste riguroase efectuate anterior cu versiuni fără echipaj ale navei. Acestea au permis verificarea sistemelor de comunicații, a controlului automat și a procedurilor de revenire pe Pământ. Obiectivele oficiale ale agenției chineze au inclus evaluarea siguranței astronautului și testarea mediului de viață din interiorul navei. Astfel, misiunea nu a vizat doar zborul, ci și funcționarea coordonată a întregului ansamblu tehnologic de susținere a vieții.
În timpul ascensiunii, Yang Liwei a experimentat vibrații extrem de puternice, detalii confirmate ulterior de Administrația Națională Spațială a Chinei. Astronautul a descris experiența ca fiind atât de intensă încât, pentru câteva zeci de secunde, a existat temerea că nu va supraviețui. După lansarea de la ora 9:00, ora Beijingului, nava s-a separat de rachetă la aproximativ zece minute și a intrat pe orbită. Pe parcursul zborului, starea fizică a pilotului a fost monitorizată constant prin telemetrie.
Zborul a durat aproximativ 21 de ore și 23 de minute, în timpul cărora nava a efectuat 14 rotații în jurul Pământului. Yang Liwei a purtat în capsulă drapelul Chinei și drapelul Organizației Națiunilor Unite, oferind o dimensiune simbolică misiunii. La finalul zborului, nava a revenit pe Pământ în dimineața zilei de 16 octombrie, în Mongolia Interioară. Deși astronautul a aterizat în siguranță, modulul orbital a rămas în spațiu încă 707 zile pentru experimente.
Această realizare a consolidat prestigiul internațional al Chinei, demonstrând independența tehnologică în domeniul explorării orbitale. Misiunea a oferit experiența necesară pentru dezvoltarea viitoarelor proiecte, precum stația spațială Tiangong. Prin acest zbor, China a demonstrat că poate planifica și executa proiecte de o complexitate extremă, transformând explorarea spațială într-un instrument de afirmare a puterii pe scena mondială, într-o competiție care a început mult timp în urmă.
Istoria explorării spațiale a fost marcată de rivalități geopolitice, începând cu epoca Războiului Rece. Uniunea Sovietică a deschis era zborurilor cu echipaj uman în 1961, urmată de Statele Unite care au ajuns pe Lună în 1969. China a urmat o strategie de dezvoltare graduală a infrastructurii proprii, reușind să devină o putere spațială independentă prin acumularea de cunoștințe și testări repetate pe termen lung.