Un moped electric românesc, dezvoltat în deceniul anilor '70, a fost prezentat în cadrul unui reportaj britanic realizat pe străzile orașului București. Vehiculul, cunoscut sub numele de Elmo, era alimentat de baterii reîncărcabile și era capabil să atingă o viteză de aproximativ 25 km/h. Proiectul a fost prezentat unei audiențe internaționale prin intermediul unei emisiuni de televiziune din Marea Britanie.
Construcția acestui vehicul electric a fost realizată de către cercetătorii care făceau parte din echipa Institutului de Cercetări pentru Industria Electrotehnică din București. Proiectul a cunoscut un succes tehnologic suficient de mare încât, la acea vreme, se anunțase oficial intenția de a începe producția de serie a mopedului Elmo pentru începutul anilor '80. Această etapă de dezvoltare indica o intenție clară de industrializare a tehnologiei electrice.
Tehnologia care a stat la baza acestui moped electric aparține inginerului Sigismund Șlaiher. Inovațiile sale tehnice nu au rămas izolate, fiind integrate ulterior în alte proiecte mai recente, conform datelor analizate. Această continuitate a contribuției inginerului subliniază importanța cercetării realizate în cadrul institutului de specialitate din capitală pentru dezvoltarea sectorului electrotehnic românesc de atunci.
În cadrul reportajului emisiunii britanice „Tomorrow’s World”, un reporter de la BBC a testat mopedul pe străzile Bucureștiului. Acesta a descris performanțele vehiculului Elmo ca fiind comparabile cu cele ale unui moped convențional care utilizează un motor de 49 cmc. Din punct de vedere al autonomiei, prezentarea de la acea dată a indicat faptul că mopedul putea funcționa aproximativ trei ore între două încărcări succesive.
Dezvoltarea vehiculelor electrice în România a reprezentat o tentativă de inovare tehnologică într-o perioadă în care mobilitatea urbană era dominată de combustie internă. Deși proiectul Elmo a atins stadiul de pregătire pentru producție de serie, evoluția tehnologiei de stocare a energiei a rămas un punct critic pentru implementarea la scară largă a acestor soluții de transport sustenabil în deceniile următoare.
Această incursiune în istoria tehnologiei auto românești scoate în evidență eforturile de cercetare din anii '70, într-un context în care industria electrotehnnică încerca să găsească alternative de transport eficiente. Proiectele de acest tip au pus bazele unor studii de inginerie care au continuat să influențeze dezvoltarea tehnică a țării în perioada de după lansarea conceptului.