NASA a anunțat existența unor caverne subterane pe Lună, care pot fi accesate prin deschideri naturale, oferind o posibilă soluție pentru stabilirea unor baze umane permanente. Această descoperire a fost publicată în primăvara anului 2025 în revista „Icarus”, bazându-se pe datele colectate de sonda spațială Lunar Reconnaissance Orbiter pe parcursul a 15 ani de monitorizare. Aceste structuri geologice pot proteja astronauții de pericolele spațiale.
Cercetătorii au reușit să identifice peste 100 de cratere suspecte pe suprafața lunară, dintre care 16 au fost supuse unor analize detaliate. Robert Wagner, cercetător la Universitatea de Stat din Arizona, a explicat faptul că aceste cratere ar putea juca un rol crucial de susținere a activității umane pe suprafața Lunii. Aceste depresiuni circulare se deosebesc de impacturile obișnuite prin prezența unor umbre persistente, care indică prezența unor surplombe și a unor galerii subterane.
Imaginile de înaltă rezoluție obținute de camera cu unghi îngust a sondei Lunar Reconnaissance Orbiter au oferit detalii topografice esențiale despre morfologia acestor structuri. Regiuni precum Mare Tranquillitatis, locul unde a aterizat misiunea Apollo 11, și Mare Ingenii, o veche câmpie vulcanică, sunt considerate puncte de interes major. Aceste zone sunt prioritare pentru viitoarele misiuni de explorare, datorită caracteristicilor lor geologice specifice și a potențialului de colonizare.
Tuburile de lavă care formează aceste cavități pot acționa ca scuturi naturale împotriva radiațiilor cosmice și a micrometeoriților, care reprezintă amenințări constante din cauza lipsei unei atmosfere. În interiorul acestor peșteri, mediul oferă un climat termic stabil, eliminând variațiile extreme de temperatură de la suprafață. Acest lucru va facilita atât funcționarea aparaturii tehnice, cât și asigurarea unui nivel de confort sporit pentru echipajele de astronauți.
Pe lângă protecție, aceste spații subterane reprezintă depozite naturale de minerale și roci care nu au fost afectate de intemperiile cosmice timp de miliarde de ani. Probele conservate în aceste adăposturi pot oferi informații esențiale despre formarea și evoluția timpurie a Lunii. Pentru a utiliza aceste structuri, cercetătorii au creat o grilă de selecție a siturilor, urmând ca etapa următoare să implice trimiterea unor sonde și module robotice de aselenizare.
Explorarea spațiului prin utilizarea reliefului natural reprezintă o schimbare de paradigmă în planificarea misiunilor de lungă durată. În prezent, echipele de ingineri lucrează la proiectarea unor module de habitat care să fie adaptate acestor galerii unice. Această abordare strategică transformă structurile geologice lunare în aliați pentru expansiunea umană dincolo de granițele Terrei, oferind o fundație solidă pentru viitoarele colonii.