O echipă internațională de cercetători din Israel, Marea Britanie și Germania a realizat o descoperire istorică în domeniul fizicii, reușind să observe direct un efect cuantic al gravitației. Studiul, publicat pe 2 septembrie 2026 în revista Science Advances, demonstrează că principiile fundamentale ale teoriei lui Einstein rămân valide și în lumea microscopică. Experimentul a reușit să pună la încercare modul în care gravitația influențează comportamentul atomilor în condiții de cădere liberă.
Cercetătorii au utilizat un instrument specializat, numit Interferometrul Galileo Cuantic, pentru a manipula undele cuantice ale unor atomi de rubidiu. Procesul a implicat divizarea undei cuantice a unui atom în două căi distincte: o parte a fost menținută staționară prin intermediul unor câmpuri magnetice controlate, în timp ce cealți atomi au fost lăsați să cadă liber sub influența gravitației. La final, cele două părți au fost reunite pentru a măsura diferența de fază acumulată.
Echipa de cercetare include instituții de prestigiu, precum Universitatea Ben-Gurion din Negev, Universitatea din Oxford și Universitatea din Ulm. Printre participanți se numără și fizicianul laureat al Premiului Nobel, profesorul Sir Roger Penrose. Experimentul a fost realizat folosind nori de atomi răciți la temperaturi apropiate de zero absolut, permițând observarea unei modificări specifice a proprietăților cuantice pe măsură ce aceștia se mișcau sub influența gravitației.
Scopul principal al acestui studiu este explorarea zonei de suprapunere dintre mecanica cuantică și teoria gravitației a lui Einstein. Deși mecanica cuantică descrie obiectele extrem de mici, iar teoria lui Einstein explică structura Universului la scară largă, fizicienii nu au reușit până acum să creeze o teorie unificată. Această descoperire oferă indicii despre modul în care principiul echivalenței poate fi aplicat obiectelor cuantice care se comportă ca undele.
Profesorul Ron Folman, autor principal de la Universitatea Ben-Gurion din Negev, a subliniat importanța deosebită a lucrării în contextul întrebărilor fundamentale ale fizicii. El a explicat faptul că experimentul oferă indicii despre cum pot fi unificate gravitația și teoria cuantică într-o singură înțelegere a universului. Această măsurătoare directă a fazei cuantice este considerată un succes major, deoarece confirmă predicțiile teoretice într-un cadru de laborator extrem de complex.
Fizica modernă se bazează pe două cadre de succes care rămân, însă, separate: mecanica cuantică pentru obiecte minuscule și teoria relativității pentru corpurile în cădere. În timp ce gravitația a fost confirmată cu precizie folosind materia obișnuită, testarea directă pe obiecte cuantice a reprezentat o provocare tehnologică imensă. Această reușită aduce o nouă perspectivă asupra modului în care aceste două piloni ai științei pot fi integrați într-un singur cadru teoretic.