Piața tehnologiilor de captare, utilizare și stocare a carbonului (CCUS) din regiunea Asia-Pacific ar putea atinge o valoare de aproximativ 255 de miliarde de dolari până în anul 2035. Această estimare, realizată de compania de consultanță energetică Xodus, este bazată pe un scenariu de dezvoltare accelerată. Regiunea are un rol crucial în contextul global, fiind responsabilă pentru peste jumătate din emisiile mondiale de dioxid de carbon, ceea ce impune o atenție sporită asupra infrastructurii de captare și stocare.
Dezvoltarea proiectelor comerciale de captare, transport și stocare geologică a CO₂ se confruntă însă cu obstacole de natură legislativă, comercială și tehnică. Una dintre principalele dificultăți identificate este distanța geografică dintre sursele de emisii și zonele de stocare disponibile. Această problemă ar putea impulsiona crearea unor rețele transfrontaliere pentru transportul dioxidului de carbon, pe măsură ce țările caută soluții eficiente pentru gestionarea emisiilor de dioxid de carbon.
Strategiile naționale variază semnificativ în funcție de capacitățile locale de stocare. Japonia, Coreea de Sud și Taiwan se vor concentra pe validarea capacităților proprii și pe dezvoltarea tehnologiilor de export. În schimb, Malaysia și Indonezia ar putea deveni centre regionale de stocare pentru alte țări. De asemenea, Australia și Noua Zeelandă dețin un potențial important de stocare geologică, deși distanțele mari față de emisiile din nord-estul Asiei pot afecta viabilitatea economică a transportului.
În cadrul unui scenariu de dezvoltare ambițios, exporturile de CO₂ ar putea crește rapid în regiune. Până în anul 2030, șapte țări ar putea exporta împreună circa 83 de milioane de tone de CO₂ pe an. Până în 2035, numărul statelor exportatoare ar putea crește la nouă, volumul total transportat putând ajunge la aproximativ 145 de milioane de tone de dioxid de carbon anual. Această expansiune depinde de capacitatea de a transforma potențialul în proiecte capabile să atragă investiții masive.
Cadrul legislativ pentru CCUS este actual în prezent, prezentând niveluri de maturitate diferite între statele din regiune. Japonia, Coreea de Sud, Malaysia și Australia dispun deja de legislație dedicată sau sisteme de autorizare mature. În alte piețe, regulile privind monitorizarea proiectelor, răspunderea pentru incidente și administrarea siturilor de stocare pe termen lung sunt încă în curs de elaborare. Este necesară o creștere a competențelor în evaluarea structurilor geologice și a ingineriei specializate.
Evaluarea realizată de Xodus a fost comandată de Departamentul britanic pentru Business, Innovation, Science and Trade. Această analiză urmărește modul în care experiența acumulată în dezvoltarea sectorului CCUS din Marea Britanie poate contribui la proiectele din Asia-Pacific. Progresele în caracterizarea formațiunilor geologice și identificarea acviferelor saline potrivite sunt esențiale pentru succesul acestor investiții de miliarde de dolari în infrastructura de captare și transport.