Regizorul Radu Jude a oferit detalii despre abordarea sa asupra noii tehnologii în cinematografie, într-un interviu acordat în Italia. Cineastul a abordat subiecte precum utilizarea inteligenței artificiale în noul său proiect despre Dracula, dar și importanța păstrării legăturii cu istoria filmului. Discuția a inclus și o critică la adresa modului în care societatea contemporană privește trecutul și noile instrumente digitale.
Radu Jude a explicat faptul că a utilizat inteligența artificială ca pe un instrument tehnologic, comparabil cu camera de filmat sau microfonul. În cadrul proiectului său despre Dracula, regizorul a ales în mod intenționat imagini generate de algoritmi care să pară neadecvate. El a menționat că a optat pentru cele mai urâte și mai stupide imagini create artificial, deoarece acestea au oferit filmului o anumită poezie de tip trash care i-a plăcut.
În ceea ce privește viitorul, regizorul s-a arătat optimist cu privire la evoluția tehnologiei, susținând că cinematografia trebuie să găsească modalități de a integra noile instrumente pentru a supraviețui. Radu Jude a declarat că nu se teme de deschiderea către inteligența artificială și că, dacă aceasta va deveni superioară, îi va lăsa câmp liber. Pentru el, tehnologia reprezintă o metodă de a ajuta o viziune personală să prindă viață.
Un alt punct abordat în cadrul interviului a fost preocuparea privind dispariția istoriei și a patrimoniului cinematografic în era digitală. Regizorul a observat că tinerii studenți de la cursurile pe care le predă în România par să creadă că cinematograful a început odată cu regizorul Nolan. El a criticat tendința de a căuta constant noutatea, ignorând valoarea marilor clasici, precum operele lui Rossellini, care sunt tot mai puțin difuzate.
Radu Jude a subliniat că acest fenomen de ignorare a trecutului este strâns legat de mecanismele capitalismului. Conform regizorului, marile studiouri și televiziunile preferă să promoveze produse noi și americane, în detrimentul clasicilor, deoarece nu există un interes pentru cataloagele de istorie cinematografică. În România, această situație este agravată de lipsa unei piețe dedicate formatelor precum DVD sau Blu-ray, ceea ce limitează accesul la cultura cinematografică tradițională.
Contextul cultural al regizorului este marcat de o abordare care pune accent pe dialogul cu marii maeștri ai trecutului. Această preocupare pentru păstrarea identității cinematografice apare într-un moment în care tehnologia digitală și noile modele de consum transformă radical modul în care publicul accesează conținutul de calitate. În România, acest proces este influențat și de o piață de distribuție care rămâne limitată în raport cu modelele de consum digital de masă.