Un raport coordonat de Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic din Germania avertizează că sistemele care reglează viața pe Pământ sunt în pericol. Cercetarea, realizată de o echipă de peste 60 de oameni de știință, analizează cele nouă limite planetare, procese esențiale pentru stabilitatea climei și a ecosistemelor. Rezultatele arată că șapte dintre aceste procese critice au depășit deja pragurile considerate sigure pentru omenire.
Cele șapte limite depășite includ schimbările climatice, pierderea biodiversității și transformarea terenurilor. De asemenea, au fost semnalate probleme majore la nivelul circuitului apei dulci, al ciclurilor de azot și fosfor, precum și la capitolul substanțelor sintetice și acidificarea oceanelor. Cercetătorii subliniază că toate aceste șapte indicatori au atins cele mai ridicate niveluri de depășire înregistrate până în prezent, ceea ce indică o reducere a marjei de siguranță.
Conceptul de limite planetare a fost propus inițial în anul 2009 de o echipă internațională condusă de cercetătorul suedez Johan Rockström. Această abordare urmărește identificarea unor procese majore care asigură reziliența Pământului, stabilind zone în care activitatea umană nu destabilizează sistemul planetar. Depășirea acestor praguri nu declanșează automat o catastrofă imediată, dar indică faptul că omenirea a intrat într-o zonă de risc crescut.
Raportul evidențiază interconectarea acestor sisteme, menționând că distrugerea pădurilor afectează atât biodiversitatea, cât și capacitatea de absorbție a carbonului. În ceea ce privește apa, limita urmărește atât „apa albastră” din râuri și lacuri, cât și „apa verde” din umiditatea solului. Pe lângă acestea, utilizarea excesivă a îngrășămintelor a dezechilibrat circuitul azotului și al fosforului, ducând la crearea unor „zone moarte” în mări și lacuri.
O problemă majoră este reprezentată de „entitățile noi”, reprezentate de substanțe chimice sintetice, pesticide și materiale plastice care se răspândesc rapid. Totodată, acidificarea oceanelor, cauzată de absorbția dioxidului de carbon, afectează organismele care își construiesc schelete din carbonat de calciu. Singurele limite care au rămas în zona de siguranță sunt degradarea stratului de ozon și încărcarea atmosferei cu aerosoli, procesele de recuperare fiind posibile prin cooperare internațională.
Studiul subliniază că capacitatea naturală a planetei de a absorbi carbonul, prin vegetație și oceane, este în declin din cauza secetei și a incendiilor. Slăbirea acestor „plămâni” naturali ar putea accelera încălzirea globală, deoarece emisiile umane vor rămâne mai mult timp în atmosferă. Deși situația este critică, autorii menționează că reducerea utilizării combustibililor fosili și protejarea ecosistemelor pot schimba direcția evoluției planetei.