Revoluția tehnologiei de inteligență artificială influențează direct deciziile comerciale, ajungând în anumite situații să dicteze direcția afacerilor prin intermediul agenților AI. Comunicările dintre acești agenți pot fi analizate de autoritățile de concurență sub aspectul coluziunii sau al alinierii comportamentale. Întrebarea centrală rămâne dacă autoritatea de concurență poate distinge, la standardul probator aplicabil, între un comportament coluziv și un simplu paralelism comportamental care este justificat de dinamica pieței.
Utilizarea software-urilor pentru recomandarea sau ajustarea dinamică a prețurilor este o practică tot mai uzuală în mediul de afaceri actual. Totuși, acest fenomen nu trebuie confundat cu negocierea autonomă a unei înțelegeri între agenții concurenților. Existența unor clienți din aceeași industrie care folosesc tehnologii similare nu constituie, în sine, o dovadă a schimbului de informații anticoncurențiale sau a comunicării între modelele de inteligență artificială.
Întreprinderile au dreptul să se adapteze inteligent la comportamentul observabil al concurenților, dar trebuie să își determine conduita în mod independent. Doi algoritmi de stabilire a prețurilor pot adopta strategii identice deoarece procesează aceleași informații sau operează în condiții economice comparabile. Totuși, aceleași strategii pot apărea și ca urmare a unei coordonări prin schimburi de informații, dificultatea constând în identificarea concertării în lipsa unor elemente probatorii clare.
În cazul comunicării AI opace, problema majoră este faptul că semnificația mesajului rămâne necunoscută pentru investigatori. Simpla existență a unui contact nu dovedește automat conținutul anticoncurențial, făcând proba coluziunii considerabil mai dificilă. Autoritatea de concurență poate urmări cronologia schimburilor, metadatele, logurile deciziilor de preț, parametrii sistemelor și reacțiile la devieri, însă niciun instrument nu poate demonstra izolat existența unei concertări.
Pentru a demonstra o practică concertată, autoritatea ar putea recurge la experimente controlate, precum întreruperea comunicării între agenții AI sau analize economice contrafactuale. Dacă prețurile rămân ridicate atunci când comunicarea este activă, dar scad când aceasta este întreruptă, se poate indica o relație cauzală. Este necesară o analiză extinsă a structurii pieței pentru a demonstra că schimbul de informații a substituit incertitudinea concurențială cu o cooperare practică.
Riscurile de concurență pot fi reduse prin utilizarea unor soluții de AI interne, care nu comunică cu sisteme publice și sunt supuse validării umane. În acest mod, inteligența artificială funcționează ca un instrument de suport și nu ca un factor unic de decizie. O arhitectură conformă cu regulile de concurență presupune ca procesul decizional să rămână sub controlul uman, evitând astfel dependența exclusivă de agenți autonomi.
context_missing: true