Cercetătorii de la Universitatea Națională din Seul au publicat un studiu în GeroScience care prezintă o metodă nouă de a estima îmbătrânirea biologică. Această abordare utilizează o scanare a părții din spate a ochiului, oferind o modalitate rapidă și neinvazivă de evaluare. Tehnologia, numită „retinal age gap” (RAG), se bazează pe o bază extinsă de imagini pentru a identifica variațiile dintre vârsta reală a corpului și cea cronologică a individului.
Studiul se concentrează pe utilizarea tehnologiei RAG pentru a evidenția diferențele de sănătate cauzate de factori genetici, de mediu sau de stilul de viață. Cercetătorii au extins modelele anterioare prin utilizarea unor noi date de antrenament și a unor ajustări ale algoritmului. Spre deosebire de cercetările trecute, acest model folosește un amestec de imagini de la ochi sănătoși și de la ochi afectați de boli ale retinei sau ale nervului optic.
Pentru testarea sistemului au fost utilizate în total 29.530 de scanări retiniene provenite de la 7.535 de participanți. Ulterior, modelul a fost validat pe alte 14.832 de scanări de la 7.416 participanți. Rezultatele arată că modelul poate prezice vârsta cronologică cu o eroare medie de doar 2,5–2,7 ani. Acest nivel de acuratețe este considerat superior modelelor RAG dezvoltate anterior de comunitatea științifică.
Analiza datelor a arătat că valorile RAG mai ridicate sunt asociate cu anumite afecțiuni și obiceiuri. De exemplu, diabetul este legat de o creștere de +2,52 ani, în timp ce fumătorii actuali prezintă o creștere de +0,5 ani. De asemenea, s-a observat o creștere de +1,86 ani în cazul cataractei și de +0,6 ani în cazul degenerescenței maculare. Cercetătorii precizează că legătura cu cataracta ar putea reflecta doar imagini mai neclare, nu o îmbătrânire accelerată.
Echipa de cercetare subliniază importanța adaptării modelului pentru a lua în calcul și sexul pacientului, printr-o metodă numită „învățare multi-task”. Această abordare ar putea reduce erorile cauzate de diferențele biologice dintre bărbați și femei. În prezent, tehnologia este considerată mai utilă pentru monitorizarea tendințelor la nivel de populație decât pentru evaluarea riscurilor la nivel individual, deoarece multe efecte identificate sunt mici față de marja de eroare.
În viitor, dacă vor fi validate prin studii longitudinale, aceste măsurători ar putea ajuta la urmărirea schimbărilor în timp și la evaluarea răspunsurilor la tratamente. În clinicile de oftalmologie, unde imagistica fundului de ochi este deja o procedură obișnuită, tehnologia RAG ar putea semnala pacienții care au nevoie de o evaluare medicală suplimentară. Scopul final este transformarea acestei tehnologii într-un biomarker precis pentru prevenție.