O cercetare internațională de neuroștiință a evidențiat o reacție cerebrală neașteptată la nou-născuți, care manifestă o activitate mai intensă în urma plânsului altor bebeluși față de stimulul vorbirii. Studiul a fost coordonat de Universitatea Deusto din Bilbao, din Spania, și a fost publicat în revista științifică Developmental Cognitive Neuroscience. Rezultatele arată că, deși se credea că vocea umană ocupă un loc privilegiat, plânsul este un semnal mult mai puternic pentru nou-născuți.
Echipa de cercetare a inclus experți precum Irene de la Cruz Pavia de la Universitatea Deusto, care au studiat reacțiile neuronale prin tehnici de neuroimagistică neinvazivă. Experimentul a implicat 25 de bebeluși cu vârsta între una și patru zile, care au fost naștiți la Spitalul Necker-Enfants Malades din Paris. Acești nou-născuți au fost expuși limbii franceze în perioada prenatală, un factor relevant pentru analiza modului în care creierul procesează sunetele specifice.
Pentru a compara răspunsurile, cercetătorii au inclus în studiu și 27 de adulți vorbitori de italiană de la Universitatea din Padova, din Italia. Aceștia au ascultat fraze în limba franceză în condiții de procesare identice cu cele ale bebelușilor, fără a înțelege semnificația cuvintelor. În timp ce adulți au prezentat o activare cerebrală semnificativă la auzul frazelor rostite, nou-născuții au avut o reacție mult mai puternică la blocurile de plânsete ale altor bebeluși.
Această descoperire este considerată surprinzătoare de către experți, deoarece vorbirea este, din punct de vedere acustic, un sunet mai familiar pentru nou-născuți. Aceștia au ascultat vocea umană în uter, în ultimul trimestru de sarcină, însă plânsul a generat o activare neuronală superioară. O explicație a priori este că participanții au reacționat mai intens la comportamentul pe care erau capabili să îl producă, deci bebelușii la plâns și adulții la vorbire.
Cercetarea subliniază importanța semnalelor de urgență în dezvoltarea timpurie, oferind noi perspective asupra modului în care creierul uman prioritizează stimulii auditivi. Această abordare a neuroștiinței cognitive ajută la înțelegerea mecanismelor de supraviețuire și de comunicare non-verbală la începutul vieții. Studiul confirmă că reacțiile la sunete specifice, precum plânsul, pot depăși complexitatea vorbirii în fazele primare de dezvoltare cerebrală.
În cadrul acestor studii de neuroștiință, se urmărește adesea să se înțeleagă modul în care experiențele auditive acumulate în perioada prenatală influențează procesarea informației după naștere. Datele colectate de echipele de cercetare sunt esențiale pentru a înțelege modul în care creierul uman se configurează pentru a răspunde la nevoile de bază și la mediul înconjurător imediat.