O echipă internațională de cercetare din domeniul neuroștiinței cognitive a publicat rezultatele unui studiu care evidențiază modul în care creierul nou-născuților procesează sunetele. Cercetarea, publicată în revista științifică Developmental Cognitive Neuroscience, a inclus participanți de la diverse instituții, printre care și cercetătoarea Irene de la Cruz Pavia de la Universitatea Deusto. Studiul a pus în evidență faptul că plânsul generează o reacție cerebrală mult mai intensă la nou-născuți decât sunetul vocii umane.
Experimentul a implicat un grup de 25 de bebeluși cu vârste între una și patru zile, care s-au născut la Spitalul Necker-Enfants Malades din Paris. Acești nou-născuți fuseseră expuși la limba franceză în perioada prenatală, în timpul ultimului trimestru de sarcină. Pentru a compara reacțiile, cercetătorii au utilizat și un grup de 27 de adulți vorbitori de italiană de la Universitatea din Padova, din Italia, care nu aveau nicio cunoștință despre limba franceză.
În cadrul testelor, adulții au ascultat fraze în limba franceză fără a înțelege sensul acestora, în condiții de procesare identice cu cele ale bebelușilor. O tehnică de neuroimagistică neinvazivă a fost utilizată pentru a monitoriza activitatea cerebrală a participanților. În timp ce adulții au prezentat o activare semnificativă la auzul frazelor rostite, nou-născuții au avut un răspuns neuronal mult mai puternic la blocurile de plânsete ale altor bebeluși.
Această descoperire este considerată surprinzătoare de către experți, deoarece vorbirea este, din punct de vedere acustic, un sunet mai familiar pentru nou-născuți. Aceștia ascultă vocea umană în uter în ultimele luni de sarcină, ceea ce ar putea sugera o reacție mai mare la vorbire. Totuși, datele arată că bebelușii s-au activat mai mult la plâns, în timp ce participanții adulți au reacționat mai puternic la vorbire.
O ipoteză formulată de cercetători sugerează că reacția este legată de capacitatea de a produce acel comportament. Astfel, deși nu înțelegeau limba franceză, adulți au reacționat mai intens la vorbire, în timp ce nou-născuții au manifestat o activitate cerebrală superioară în fața plânsului. Această distincție subliniază modul în care creierul uman procesează stimulii auditivi în funcție de capacitatea de producție a sunetelor.
Studiile anterioare au indicat faptul că nou-născuții se nasc cu o predispoziție pentru perceperea vocii umane, datorită experienței auditive acumulate în timpul ultimului trimestru de sarcină. Această capacitate de a recunoaște anumite tipuri de sunete este esențială pentru dezvoltarea timpurie. În contextul neuroștiințelor cognitive, înțelegerea acestor mecanisme de reacție la stimuli precum plânsul sau vorbirea ajută la definirea profilului de dezvoltare a nou-născuților.