Autoritățile din Statele Unite analizează extinderea unui program-pilot care utilizează drone maritime autonome pentru supravegherea frontierei cu Mexicul. Aceste ambarcațiuni fără echipaj patrulează pe râul Rio Grande cu scopul de a detecta și de a descuraja traversările ilegale de persoane, precum și traficul de droguri. Programul, care a fost lansat în luna ianuarie, vizează utilizarea unor sisteme de securitate relativ ieftine pentru misiuni de monitorizare pe zonele de frontieră.
În prezent, Pentagonul testează o flotă formată din 10 ambarcațiuni, însă oficialii iau în calcul creșterea acestui număr până la 50 de unități. Extinderea ar putea include și operațiuni în Golful Mexic, în scopul formării unui „gard radar” între Texas și Key West. Măsura este menită să reducă presiunea asupra navelor Gărzii de Coastă și asupra aeronavelor cu echipaj, în contextul politicii administrației președintelui Donald Trump împotriva imigrației ilegale.
Modelele utilizate în acest program, precum „Lightfish” produs de Seasats, au o lungime de aproximativ 3,4 metri și cântăresc în jur de 154 de kilograme. Aceste drone maritime, care costă aproximativ 240.000 de dolari, pot funcționa luni întregi, inclusiv în condiții de mare agitată, fiind alimentate de panouri solare. Ambarcațiunile sunt dotate cu senzori electro-optici, infraroșii și sonare, transmitând datele în timp real către rețele software precum „Maven Smart System” sau platforma „Fortress”.
Eficiența acestor sisteme este susținută de cifrele raportate de Pentagon, care indică faptul că, într-o lună obișnuită, dronele au contribuit la 452 de detectări. Totodată, au fost înregistrate 350 de rețineri și 100 de situații de „întoarceri”, termen prin care se definește momentul în care grupuri de persoane renunță la traversare după ce observă că au fost descoperite. M. Roosevelt Ditlevson, secretar adjunct al Apărării, a subliniat că dronele reprezintă soluții rentabile pentru a interzice accesul în zonele vizate de traficanți.
Utilizarea platformelor autonome marchează și o schimbare în industria de apărare, prin ascensiunea unor companii finanțate prin capital de risc, precum Seasats, Saronic, Saildrone sau Splash. Acestea concurează cu marii contractori tradiționali, oferind tehnologii emergente care pot fi implementate mai rapid și la costuri reduse. Mike Flanigan, directorul executiv al Seasats, a explicat că avantajul principal constă în capacitatea de a menține monitorizarea continuă pe perioade lungi, spre deosebire de avioane sau nave convenționale.
Utilizarea sistemelor fără pilot în mediul militar a cunoscut o expansiune semnificativă în ultimii ani, fiind observată și în conflictele moderne, precum războiul din Ucraina. Această tendință subliniază trecerea către tehnologii de supraveghere de ultimă generație, capabile să opereze în zone izolate sau să monitorizeze nave militare de mare valoare, demonstrând versatilitatea platformelor autonome în diverse scenarii de securitate globală.