Telescopul Spațial James Webb a identificat un eveniment astronomic de o raritate extremă, detectând ceea ce ar putea fi una dintre cele mai îndepărtate supernove observate vreodată. Explozia, identificată sub denumirea AT 2026abck, a fost surprinsă în stadiu incipient, la doar câteva zile după ce s-a produs în sistemul său de referință. Acest fenomen s-a petrecut într-o perioadă în care Universul avea aproximativ 1,15 miliarde de ani, conform unui studiu publicat pe platforma arXiv.
Lumina acestei explozii a călătorit spre Pământ timp de peste 12,5 miliarde de ani, moment în care Universul avea mai puțin de o zecime din vârsta sa actuală. Din cauza expansiunii cosmice, distanța dintre noi și locul evenimentului a crescut de aproximativ șase ori față de valoarea inițială. Supernova a atins o strălucire remarcabilă, fiind de aproximativ opt miliarde de ori mai luminoasă decât Soarele, comparabilă aproape de luminozitatea întregii galaxii Calea Lactee.
Evenimentul a avut loc în galaxia ID101411, o structură cosmică cu o masă estimată la 6,3 miliarde de mase solare. Această galaxie formează stele noi cu o rată de peste zece ori mai mare decât Calea Lactee, deși conține cantități mici de metale. În astronomie, metalele sunt toate elementele chimice mai grele decât hidrogenul și heliul, elemente care se acumulează treptat prin procese stelare și explozii de-a lungul evoluției Universului.
Cercetătorii au reușit detectarea prin programul de observații NEXUS Treasury, după ce o observație anterioară realizată pe 28 mai 2026 a arătat că steaua nu explodase încă. Explozia propriu-zisă a fost surprinsă pe 7 august 2026, intervalul dintre cele două momente fiind de 71 de zile pe Pământ, dar de doar 12 zile în sistemul de referință al supernovei. Această dilatare temporală este cauzată de expansiunea Universului, care face ca procesele îndepărtate să pară de șase ori mai lente.
Supernova AT 2026abck prezintă o temperatură de peste 16.000 de grade Celsius, iar materia incandescentă expulzată a atins o rază de 46 de unități astronomice. Autorii studiului susțin că ar putea fi vorba despre o supernovă superluminoasă (SLSN), o categorie de explozii mult mai energetice decât cele convenționale. Energia emisă în acest caz este echivalentă cu cea pe care Soarele ar produce-o în aproximativ doi miliarde de ani, conform datelor analizate.
Observarea unor astfel de evenimente la distanțe atât de mari reprezintă o provocare tehnologică majoră pentru astronomia modernă. Telescopul James Webb permite cercetătorilor să depășească limitele observării prin scanarea periodică a unor regiuni specifice ale cerului. Detectarea unei supernove într-un stadiu atât de timpuriu, fără a se apela la efectul de lupă oferit de lentilele gravitaționale, este considerată un succes remarcabil al programului de monitorizare a cerului.