Telescopul Neil Gehrels Swift, un observator spațial renumit gestionat de NASA, se îndepărtează rapid de orbita sa și se îndreaptă către Pământ. Obiectul spațial, care a fost lansat în urmă cu aproape 22 de ani, va trebui să își încheie în curând activitățile de observație științifică. Această evoluție a fost determinată de eșecul unei misiuni de salvare menite să restabilească orbita satelitului, operațiune desfășurată în cursul verii anului curent.
Observatorul, care are o masă de aproximativ 1.452 de kilograme, se află în prezent la o altitudine de circa 325 de kilometri deasupra planetei. Inginerii NASA estimează că, în momentul în care Swift va coborî sub pragul de 300 de kilometri, la începutul sau la mijlocul lunii octombrie, menținerea operațiunilor va deveni extrem de dificilă. Ulterior, telescopul va ieși definitiv din orbită și se preconizează că se va arde în timpul reintrării în atmosfera Pământului.
Tentativa de salvare a implicat utilizarea unui satelit numit LINK, care a fost dezvoltat, construit și lansat în doar nouă luni de către compania Katalyst Space Technologies din Arizona. Scopul acestui satelit era să prindă telescopul Swift și să îl ridice pe o orbită stabilă. Totuși, misiunea a eșuat la scurt timp după lansarea satelitului LINK, efectuată la începutul lunii iulie, deoarece acesta a început să se rotească necontrolat în spațiu.
Directorul Diviziei de Astrofizică din cadrul NASA, Shawn Domagal-Goldman, a comentat natura acestei intervenții, menționând că, de la început, aceasta a fost o misiune cu riscuri mari, dar și cu potențial de câștiguri pe măsură. În ciuda eșecului, telescopul Swift a avut un rol crucial în studierea exploziei de raze gamma, a fenomenelor cosmice, precum și a asteroizilor și cometei, fiind lansat pe 20 noiembrie 2004.
În ceea ce privește siguranța, compania LeoLabs, care monitorizează obiectele spațiale, a explicat că, deși unele componente ar putea supraviețui reintrării, probabilitatea ca resturile să provoace daune materiale semnificative sau vătămări corporale este foarte mică. Cel mai probabil, resturile vor cădea în ocean sau pe uscat, în zone nelocuite. Această situație reflectă dificultățile tehnice întâmpinate în gestionarea obiectelor spațiale care își pierd orbita natural.
Monitorizarea obiectelor care ies din orbită este o componentă esențială a siguranței spațiale, având în vedere numărul tot mai mare de sateliți și instrumente de observație care operează la altitudini joase. Gestionarea resturilor de la misiuni eșuate sau a sateliților în sfârșitul ciclului de viață rămâne o provocare majoră pentru agențiile spațiale, care trebuie să prevină coliziunile și să evalueze riscurile de impact la nivelul suprafeței terestre.