Automobil Clubul Norvegian (NAF) a organizat un nou test de iarnă pentru zeci de mașini electrice, într-un format considerat unul dintre cele mai respectate din industria auto. Vehiculele au parcurs un traseu de peste 400 de kilometri, plecând din Oslo și traversând regiuni montane dificile. Testul a fost conceput pentru a oferi o imagine realistă asupra performanței bateriilor în condiții de utilizare cotidiană, sub presiunea temperaturilor scăzute.
Metodologia utilizată de NAF este una simplă și transparentă, asigurând o comparație directă între modele. Toate mașinile participante sunt încărcate la 100% și pornesc simultan pe același traseu specific. Un aspect esențial al protocolului este faptul că testul se încheie pentru fiecare vehicul în momentul în care acesta începe să piardă din putere, nu doar atunci când bateria se descarcă complet, oferind astfel date despre eficiența reală.
Traseul ales adaugă un nivel suplimentar de dificultate din cauza variațiilor de altitudine semnificative. Parcursul pornește de la aproape nivelul mării, urcă la peste 1.000 de metri și se finalizează la o altitudine de aproximativ 750 de metri. Aceste diferențe de nivel, combinate cu porțiuni lungi de autostradă și trecători montani, solicită intens atât capacitatea bateriilor, cât și eficiența sistemelor de gestionare termică ale vehiculelor.
Condițiile meteorologice din acest an au fost extrem de severe, cu temperaturi care au atins minus 32 de grade Celsius în cel mai rece punct al traseului. În Oslo, temperatura maximă a fost de minus 8 grade, ceea ce a influențat direct consumul de energie. Încălzirea habitaclului, menținerea temperaturii optime a bateriei și densitatea mai mare a aerului la temperaturi scăzute au contribuit toate la reducerea autonomiei față de valorile standardizate.
Rezultatele au evidențiat diferențe mari între modele, precum Lucid Air, care a parcurs 520 de kilometri, adică puțin peste jumătate din autonomia de 960 de kilometri declarată de producător. În schimb, Hyundai Inster și MG IM6 au avut cele mai mici abateri față de valorile WLTP, înregistrând o scădere de aproximativ 29%. Aceste performanțe arată că, în ciuda temperaturilor extreme, anumite modele reușesc să rămână relativ apropiate de specificațiile oficiale.
Standardul WLTP, utilizat de producătorii auto pentru a calcula autonomia oficială, este conceput pentru condiții de testare standardizate și nu reflectă întotdeauna realitatea în condiții de iarnă extremă. Deoarece acest protocol nu include temperaturi de sub zero, utilizatorii care călătoresc pe distanțe lungi în regiuni reci trebuie să ia în considerare rezultatele testelor de teren, nu doar datele tehnice furnizate de fabrică.