Dispozitivele de tip smartwatch și brățările de fitness oferă utilizatorilor o cantitate uriașă de date despre sănătate, însă nu toate informațiile colectate sunt semnificative din punct de vedere medical. Mulți utilizatori riscă să cadă într-o capcană a preocupării inutile pentru parametri precum numărul de pași, nivelul de stres sau calitatea somnului. În contextul în care tehnologia integrează tot mai mult inteligența artificială, este esențială stabilirea unei relații sănătoase cu aceste instrumente de monitorizare.
Pentru ca datele furnizate de aceste dispozitive să fie cu adevărat utile, medicul Michael Joyner de la Clinica Mayo propune trei criterii esențiale de evaluare. Acesta susține că un indicator trebuie să fie măsurabil, să fie cu adevărat relevant pentru sănătate și să permită întrunirea unor acțiuni concrete de ameliorare. Dacă lipsesc aceste elemente, informațiile colectate rămân doar interesante, fără a putea influența rezultatele pe termen lung sau a oferi o utilitate reală utilizatorului.
Unul dintre parametrii care stârnește tot mai mult interesul este variabilitatea ritmului cardiac (HRV), care măsoară variațiile în milisecunde dintre bătăile inimii. Deși HRV poate fi un predictor al stării de sănătate, valorile trebuie interpretate în raport cu nivelul obișnuit al fiecărei persoane, nu prin comparație cu o medie universală. Există riscul ca monitorizarea obsesivă a acestui indicator să devină o sursă de stres, deoarece nu există o intervenție validată pentru a corecta o valoare scăzută.
În ceea ce privește sănătatea cardiovasculară, specialiștii subliniază că recomandările tradiționale rămân cele mai importante, indiferent de tehnologia utilizată. Medicii precizează că evaluarea reală a inimii se bazează pe tensiunea arterială, nivelul colesterolului și istoricul pacientului, nu doar pe datele de pe încheietura mâinii. De asemenea, există scepticism în privința unor funcții avansate, precum estimarea rigidității arteriale, pe care medicii precum Nicolae Florescu le consideră nevalidate științific pentru dispozitivele de tip smartwatch.
O altă problemă majoră identificată este fenomenul de „orthosomnia”, care apare atunci când preocuparea excesivă pentru obținerea unui somn perfect, bazată pe datele ceasului, afectează propriu-zis somnul. În loc să ajute, monitorizarea constantă poate crește nivelul de anxietate și stres. Totuși, dispozitivele pot avea un rol util în monitorizarea pe termen lung a unor pacienți cu cardiopatii congenite, oferind date despre ritmul cardiac sau saturația oxigenului.
Utilizarea acestor tehnologii a cunoscut o creștere rapidă în România, unde în 2024 aproximativ 24,96% dintre românii cu vârste între 16 și 74 de ani au folosit un ceas inteligent sau o brățară de fitness. Această cifră reprezintă o evoluție semnificativă față de anul 2020, când proporția de utilizatori era de doar 8%. Deși rata de penetrare în România este puțin sub media europeană de 29,9%, tendința de adoptare a tehnologiilor purtabile rămâne în creștere.