În contextul aplicării Legii 177/2026, care oferă o amnistie fiscală firmelor cărora ANAF le-a cerut retroactiv TVA pe ultimii 5 ani în condițiile în care aveau codul de TVA anulat, a apărut o dezbatere privind legalitatea executărilor în perioada de tranziție. Legea este în vigoare din 27 august 2026, însă procedura de aplicare, care urmează să fie emisă de președintele ANAF, este așteptată abia spre sfârșitul lunii septembrie.
Avocata bucureșteană Alina Nica, fondatoarea casei de avocatură Lawyeresse, avertizează că această „fereastră” administrativă nu reprezintă o pauză în care vechile creanțe pot fi încă stoarse. Conform analizei sale, legea produce efecte de la data intrare în vigoare, iar lipsa normelor metodologice nu poate suspenda sau amâna aplicarea unui act legislativ deja stabilit de Parlament.
Alina Nica subliniază că Legea 177/2026 definește clar categoria obligațiilor care se anulează și dispune anularea acestora din oficiu. Astfel, orice act de executare pornit pe o creanță vizată de această lege este considerat nelegal, deoarece legea a stins deja acea datorie. Autoritatea fiscală nu își poate invoca propria întârziere în emiterea normelor pentru a justifica continuarea executării unor creanțe pe care legea le-a anulat deja.
În ceea ce privește remediile pentru contribuabilii care primesc acte de executare în acest interval, avocata recomandă utilizarea mai multor căi de atac. În primul rând, poate fi depusă o contestație la executare în termen de 15 zile, conform Codului de procedură fiscală. În al doilea rând, se poate solicita suspendarea executării pentru a opri poprirea sau sechestrul până la soluționarea litigiului.
De asemenea, Alina Nica menționează că fiecare act de executare ilegal poate genera răspundere patrimonială pentru stat. În cazul în care se dovedește că o executare a fost pornită cu bună știință pe o creanță declarată stinsă de lege, există și ipoteza ca fapta să atinja elementele abuzului în serviciu.
Deși există argumentul că până la apariția normelor nu se poate stabili cu certitudine care decizii de impunere intră sub incidența legii, avocata precizează că legea definește deja categoria și perioada vizată. Prin urmare, sarcina de a demonstra că obligația este validă revine autorității, iar prudența ar fi ca ANAF să nu execute până la clarificarea procedurilor, în loc să execute și să se lămurească ulterior.