În primele șase luni ale anului 2026, în România au fost înregistrate 1679 de accidente rutiere, un număr care indică o scădere de 1,8% față de perioada similară a anului trecut. Deși numărul total de evenimente este cu 30 mai mic, impactul acestora asupra populației rămâne unul extrem de sever. În acest interval de timp, 492 de persoane și-au pierdut viața pe drumurile din țară, în timp ce alte 1384 de persoane au fost rănite grav în urma accidentelor.
Analiza datelor arată că numărul de persoane decedate a scăzut cu 10,1%, adică cu 50 de victime în minus față de anul precedent, însă numărul rănilor grave a crescut cu 2,7%. Principalele cauze care generează accidentele grave includ indisciplina pietonilor, cu o cotă de 14,4%, urmată de nerespectarea regimului legal de viteză, la 14,2%. De asemenea, indisciplina bicicliștilor contribuie cu 10,5%, neacordarea priorității vehiculelor cu 8,8%, iar neacordarea priorității pietonilor reprezintă 7,3% din total.
Titi Aur susține că sistemul educațional actual este insuficient, deoarece școlile de șoferi se concentrează doar pe manevrarea vehiculului. Conform acestuia, lipsa pregătirii pentru prevenție, anticipare și gestionarea situațiilor limită este critică în România. Titi Aur propune introducerea educației rutiere încă de la grădiniță și în școala generală, pentru a învăța copiii reguli de circulație ca pietoni sau utilizatori de biciclete și trotinete. El recomandă, de asemenea, cursuri periodice de conducere defensivă pentru șoferii care dețin deja permisul.
Un alt punct critic ridicat de Titi Aur este lipsa unui organism centralizat care să coordoneze siguranța rutieră, un astfel de „dirijor” care să asigure implicarea ministerelor. În prezent, deși Poliția Rutieră are anumite atribuții, nu există o acțiune concentrată și dirijată la nivel guvernamental. Titi Aur propune campanii de mass-media constante, similare celor pentru consumul de apă sau sare, pentru a reaminti șoferilor de reguli în perioadele de risc sporit sau când apar noutăți în legislația rutieră.
În ceea ce privește mediul profesional, Titi Aur subliniază că protecția muncii pentru șoferii care conduc mașini de serviciu este practic inexistentă în România. El menționează că, în timp ce organizații precum DEKRA au ca obiectiv condusul mașinii la locul de muncă, la nivel național nu există nicio acțiune concretă din partea Ministerului Muncii. Fără un coordonator sau o direcție clară, scăderea numărului de accidente va depinde doar de siguranța mașinilor sau de factorul noroc, nu de o strategie reală.
Evoluția siguranței rutiere în România este strâns legată de modul în care sunt gestionate riscurile în mediul școlar și profesional. În contextul unor inițiative care vizează protecția copiilor prin manechine care imită pietonii lângă treceri, rămâne de văzut dacă măsurile de educație rutieră vor fi implementate la nivel național. Siguranța pe drumuri depinde de o abordare integrată, care să combine infrastructura, legislația și pregătirea continuă a utilizatorilor de drumuri.