La sfârșitul anilor '90, un grup de adolescenți din București a pus bazele unor rețele de internet care au schimbat accesul la tehnologie în România. Aceștia au început prin a conecta calculatoarele prietenilor lor pentru jocuri, extinzând ulterior conexiunea de la un bloc la altul. Această inițiativă neobișnuită a transformat o simplă activitate de divertisment într-o afacere care a facilitat accesul la internet pentru numeroși bucureșteni.
Problema principală a fost costul exorbitant al unei conexiuni permanente, care putea ajunge la sume între 200 și 300 de dolari pe lună. Eric Băleanu și prietenii săi au găsit o soluție prin care puteau cumpăra o singură conexiune și o puteau distribui mai multor locuințe. Astfel, cheltuiala individuală a scăzut spectaculos, ajungând la aproximativ șase dolari pe utilizator, ceea ce a făcut serviciul accesibil pentru majoritatea oamenilor.
Instalarea cablurilor a implicat metode ingenioase și riscante, deoarece tinerii foloseau adesea cartofi pentru a transporta firele între clădiri. Roxana Ardelean explică faptul că făceau o gaură în cartof cu o șurubelniță, treceau cablul prin ea și aruncau apoi fructul spre acoperișul clădirii vecine. Această metodă de tip „baseball” a fost utilizată în perioada în care adolescenții nu aveau resurse financiare pentru echipamente profesionale.
Activitatea era desfășurată adesea noaptea pentru a evita poliția și pentru a lucra în condiții de siguranță pe marginea acoperișurilor. Tinerii își asumau riscuri majore, deplasându-se la înălțimi mari sau oprind circulația pe drumuri pentru a întinde firele. Deși lucrau într-o „zonă gri” din punct de vedere legal, fără toate autorizațiile necesare, cererea locatarilor a fost atât de mare încât echipele reușeau uneori să conecteze întregi blocuri într-o singură zi.
Până în anul 2006, în București au apărut peste 1.400 de astfel de rețele de cartier, formând o industrie reală. Ulterior, companiile mari de telecomunicații au început să cumpere acești furnizori mici, iar reglementările stricte de după aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 au schimbat peisajul. Astăzi, piața este dominată de trei companii mari care controlează aproximativ 98% din sectorul de telecomunicații.
Evoluția acestor rețele de cartier a avut un impact major asupra infrastructurii tehnologice din România. Adoptarea timpurie a fibrei optice și dezvoltarea rapidă a conexiunilor de mare viteză au contribuit la transformarea țării într-un hub atractiv pentru companiile de tehnologie. Această bază tehnologică a facilitat apariția a mii de locuri de muncă în sectorul digital românesc.