Managementul companiilor se confruntă cu o dilemă strategică atunci când rezultatele financiare sunt slabe, analizând adesea costurile cu personalul ca o metodă rapidă de economisire. În România, presiunea este accentuată de creșterea costului orar al forței de muncă, care a înregistrat o majorare de 10,6% în 2025. Deși costul mediu al unui angajat a ajuns la 13,6 euro pe oră, productivitatea reală a muncii a crescut cu 3,9%, depășind media europeană de 1,4%.
Expertul de business, Sorin Spiridon, avertizează că reducerea fondului salarial poate fi o soluție superficială dacă nu se analizează și procesele interne. O companie poate avea un număr mare de angajați din cauza unor procese prea complicate sau a unor activități administrative care nu aduc valoare reală. Dacă se elimină doar costurile salariale, dar rămân tranzacțiile neprofitabile sau munca inutilă, cauza problemei de profitabilitate nu este rezolvată, ci doar mascată temporar.
Problema ineficienței se manifestă adesea prin procese care consumă resurse disproporționat de mult față de valoarea generată. De exemplu, o comandă de mică valoare poate necesita aceleași operațiuni de procesare, livrare și facturare ca una mult mai mare, erodând marja de profit. La fel și relația cu clienții, unde un volum mare de activități administrative, precum retururi sau reclamații, poate face ca un client cu cifră de afaceri mare să nu fie unul profitabil.
Reducerea numărului de angajați poate deveni o decizie riscantă dacă volumul de muncă rămâne neschimbat, fiind preluat de restul echipei. Pe termen lung, acest lucru poate duce la suprasolicitare, erori operaționale și scăderea calității serviciilor oferite clienților. În loc de o creștere a productivității prin tehnologie sau automatizare, companiile riscă să mute pur și simplu costurile de la o linie de buget la alta, fără a îmbunătăți eficiența reală.
O companie trebuie să înțeleagă dacă are prea mulți oameni sau dacă procesele sale sunt pur și simplu ineficiente înainte de a proceda la concedieri. Managementul ar trebui să evalueze timpul consumat pentru fiecare activitate și să identifice tranzacțiile care consumă disproporționat resursele organizației. Doar prin simplificarea proceselor și eliminarea muncii care nu aduce valoare se poate asigura că economia realizată servește profitabilității, nu doar bugetului de salarii.
Contextul economic general indică o perioadă de încetinire a creșterii productivității reale a muncii în România, care a scăzut de la o medie de 4,5% anual în perioada 2015-2019 la aproximativ 2% în perioada 2020-2025. Această evoluție, în contextul creșterii costurilor cu forța de muncă, pune presiune pe companii să găsească soluții de digitalizare și tehnologie pentru a rămâne competitive pe piață.