Avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene, Andrea Biondi, a emis concluzii privind posibilitatea de a exclude companii din procesele de achiziții publice pe baza riscurilor de securitate națională. Această măsură poate fi aplicată atunci când autoritățile de securitate identifică amenințări, iar autoritatea contractantă este obligată să respecte această evaluare fără a o putea reevalua independent.
Procesul de excludere trebuie să se bazeze pe o analiză concretă, individualizată și pe informații recente, pentru a asigura că decizia este proporțională cu amenințarea reală. Deși companiile pot fi excluse și din motive care nu sunt cele clasice din legislația europeană, precum conflictele de interese sau abaterile profesionale, ele trebuie să aibă acces la esența motivelor pentru a-și putea prezenta apărarea.
În cazul în care decizia implică informații clasificate, companiile nu trebuie să primească detaliile care pun în pericol statul, însă trebuie să înțeleagă substanța motivelor pentru a putea oferi explicații. În același timp, instanța care verifică legalitatea excluderii trebuie să aibă acces deplin la toate documentele relevante, inclusiv la materialele clasificate, pentru a efectua un control complet al justificării.
Disputa a apărut în urma a două cazuri din Lituania, Autovici și Skinest Baltija, unde companiile au fost excluse din proceduri de achiziții publice după invazia Rusiei în Ucraina. În cazul Autovici, excluderea a fost bazată pe informații clasificate privind legăturile cu actori străini, în timp ce pentru Skinest Baltija s-au invocat decizii guvernamentale din 2018 privind incompatibilitatea cu interesele de securitate.
Andrea Biondi subliniază că securitatea națională nu poate fi utilizată ca un pretext general pentru a evita orice control juridic sau pentru a elimina drepturile fundamentale. Statele au o marjă de libertate în identificarea amenințărilor, însă această competență trebuie să respecte principiile de transparență, egalitate de tratament și dreptul la o cale de atac efectivă în cadrul Uniunii Europene.
Aceste reglementări sunt de o importanță majoră nu doar pentru sectorul apărării, ci și pentru sectoarele de transport, energie și infrastructură, unde accesul la date sau lanțuri de aprovizionare poate genera riscuri strategice. Dreptul de a contesta o decizie trebuie să rămână garantat, oferind companiilor posibilitatea de a prezenta elemente noi care să demonstreze că riscul identificat a dispărut sau s-a modificat.
Contextul geopolitic actual, marcat de amenințările hibride și activitățile unor state terțe, pune accent pe necesitatea unui echilibru între protecția infrastructurilor sensibile și respectarea reglementărilor europene. Statele membre pot folosi mecanisme de evaluare obligatorie, dar acestea trebuie să fie supuse unui control judiciar riguros pentru a preveni abuzurile.